MihailNeamțuOficial
🎙️ Idei, dezbateri, reacții rapide
🇷🇴 Vocea României conservatoare
🚀www.mihailneamtu.eu
🇷🇴 Vocea României conservatoare
🚀www.mihailneamtu.eu
TGlist rating
0
0
TypePublic
Verification
Not verifiedTrust
Not trustedLocation
LanguageOther
Channel creation dateDec 01, 2020
Added to TGlist
Oct 26, 2024Linked chat
Chat MihaiNeamțuOficial
76
Subscribers
3 319
24 hours00%Week
230.7%Month
100.3%
Citation index
0
Mentions0Shares on channels0Mentions on channels0
Average views per post
276
12 hours8470%24 hours2760%48 hours3920%
Engagement rate (ER)
2.17%
Reposts3Comments3Reactions13
Engagement rate by reach (ERR)
8.32%
24 hours0%Week
4.44%Month0%
Average views per ad post
309
1 hour11537.22%1 – 4 hours5016.18%4 - 24 hours8326.86%
Total posts in 24 hours
1
Dynamic
1
Latest posts in group "MihailNeamțuOficial"
26.02.202509:10
Am văzut cu ochii mei.
23.02.202513:39
Într-o noapte întunecată de iarnă troienită, sub clar de lună, tribunul platformei Facebook (și oracolul noii lumi) își privea fruntea de gânditor în oglindă. Și ce vedea? Nu portretul unui simplu muritor, ci însăși reîncarnarea lui Traian, cuceritorul Daciei!
„Ego sum Imperator Europae!” își șopti solemn, în timp ce își aranja toga imaginară peste pijamaua de mătase.
„Europa este prea slabă! Ne trebuie un conducător puternic, un vizionar, un om al destinului! Cine, dacă nu eu?!” își spuse el, ridicând un deget spre cer, precum un Cezar modern.
„Senatus Bruxellesianus dormitează, dar eu, Andreius Caramitrius Magnus, voi ridica un o nouă civilizație!”
Din sufrageria transformată în forum, începu planul măreț:
1. Reforma administrației – Toți birocrații de la Bruxelles vor fi înlocuiți cu generali de LinkedIn, strategi de cafenea și influenceri TikTok.
2. Războiul împotriva barbarilor – Rusia? O chestiune minoră. Putin va abdica doar la auzul veștii. Dacă nu, gărzile pretoriene îl vor aresta. Veni, vidi, vici!
3. Noua cultură imperială – Toată lumea va fi obligată să citească zilnic aforismele lui Caramitru: „Cine nu înțelege postările mele, nu merită să trăiască!”
Într-o exaltare fulgurantă, Andreius Magnus își imagina marșul triumfal prin Moscova incendiată. Se vedea drept prelungirea lui Napoleon Bonaparte. De pe Arcul de Triumf de la București, o pancartă uriașă proclama: „Pax Caramitriana!”
Din păcate, într-un moment de reverie adâncă, o slujnică a Împăratului a intrat în cameră și îi comunică sec: „Iar ai uitat să plătești factura la net. Și nu uita să duci gunoiul.”
Imperatorul tresări.
Visul se destrămă. Dar nu pentru mult timp.
Mâine, o nouă postare va renaște din propria-i cenușă.
Sic transit gloria mundi.
„Ego sum Imperator Europae!” își șopti solemn, în timp ce își aranja toga imaginară peste pijamaua de mătase.
„Europa este prea slabă! Ne trebuie un conducător puternic, un vizionar, un om al destinului! Cine, dacă nu eu?!” își spuse el, ridicând un deget spre cer, precum un Cezar modern.
„Senatus Bruxellesianus dormitează, dar eu, Andreius Caramitrius Magnus, voi ridica un o nouă civilizație!”
Din sufrageria transformată în forum, începu planul măreț:
1. Reforma administrației – Toți birocrații de la Bruxelles vor fi înlocuiți cu generali de LinkedIn, strategi de cafenea și influenceri TikTok.
2. Războiul împotriva barbarilor – Rusia? O chestiune minoră. Putin va abdica doar la auzul veștii. Dacă nu, gărzile pretoriene îl vor aresta. Veni, vidi, vici!
3. Noua cultură imperială – Toată lumea va fi obligată să citească zilnic aforismele lui Caramitru: „Cine nu înțelege postările mele, nu merită să trăiască!”
Într-o exaltare fulgurantă, Andreius Magnus își imagina marșul triumfal prin Moscova incendiată. Se vedea drept prelungirea lui Napoleon Bonaparte. De pe Arcul de Triumf de la București, o pancartă uriașă proclama: „Pax Caramitriana!”
Din păcate, într-un moment de reverie adâncă, o slujnică a Împăratului a intrat în cameră și îi comunică sec: „Iar ai uitat să plătești factura la net. Și nu uita să duci gunoiul.”
Imperatorul tresări.
Visul se destrămă. Dar nu pentru mult timp.
Mâine, o nouă postare va renaște din propria-i cenușă.
Sic transit gloria mundi.
23.02.202513:38
23.02.202510:41
Opt teze despre alegerile din Germania.
1. Nemții se află la o răscruce: conștiința vinovată (cultivată de marxismul Școlii de la Frankfurt) apasă ca o piatră de moară asupra electoratului și asupra decidenților. Situația e catastrofală: în 2023, poliția a raportat 5,4 milioane de infracțiuni, dintre care 41% implicau migranți. Politica porților deschise a produs agresiuni, violuri, crime.
2. Coalițiile largi (SPD-CDU), ridicate ca un zid împotriva AfD, seamănă cu o fortăreață de paie, incapabilă să răspundă acestor realități, iar cenzura online – peste 100.000 de postări șterse în 2024 sub pretextul „anulării discursului urii” – este expusă de oameni ca Elon Musk drept ceea ce este: fascism instituțional.
3. Strategia „Brandmauer” exclude cu obstinație extrema dreaptă, dar uită că focul ignorat nu se stinge, ci crește; în 2024, AfD a câștigat 19% din intențiile de vot, hrănit de nemulțumirea față de o guvernare ce refuză dialogul. Azi va fi mai mult. Politicienii se ascund în spatele unei corectitudini politice lașe, iar platformele sociale, sub presiunea legii NetzDG, au eliminat 1,2 milioane de comentarii în ultimii doi ani. Cenzura online a blocat 80.000 de conturi X în 2024 pentru „dezinformare”. Adevărul e sacrificat pe altarul confortului.
4. Imigrația a devenit un tăiș cu două fețe: „generozitatea” Angelei Merkel a adus 1,2 milioane de refugiați sirieni între 2015 și 2020, dar și o creștere cu 25% a crimelor violente în zonele urbane. Alegerile vor judeca dacă Germania își mai poate permite să confunde compasiunea cu naivitatea.
5. Antisemitismul își ridică iarăși capul, cu 2.849 de incidente raportate în 2023, o creștere de 80% față de 2019, alimentată de prejudecăți aduse din culturi ostile, infiltrate odată cu valurile de jihadism wahabit ori salafist. Evreii germani sunt tot mai amenințați pe străzi, în timp ce autoritățile preferă să astupe gura criticilor.
6. Demografia e un ceas care ticăie necruțător: rata natalității a scăzut la 1,36 copii pe femeie în 2023, iar 22% din populație are acum origine extra-europeană. Creștinismul e pe cale de dispariție. Alegătorii trebuie să aleagă între a-și crește propriul viitor sau a-l importa, cu riscul de a plăti prețul violenței – 13.576 de atacuri cu cuțitul în 2023 – și al unei cenzuri care, sub pretextul armoniei, a șters 300.000 de mesaje incomode de pe rețele.
7. Economia e gripată. PIB-ul Germaniei a stagnat în 2024, iar 58% dintre cetățeni cred că guvernul e rupt de realitate. Costul asistenței sociale e uriaș. S-au înregistrat 300.000 de solicitanți de azil în 2023, dar și o explozie a infracțiunilor sexuale – 8.590 de cazuri, conform poliției. Alegerile sunt un referendum al sufletului german.
8. Identitatea culturală a Germaniei. Alegerile trebuie să decidă: va mai exista loc pentru patriotism? Va reuși Germania să-și smulgă destinul din ghearele fricii, cu 62% dintre cetățeni cerând politici mai dure anti-migrație sau va ceda sub presiunea unui trecut vechi de 100 ani? Alegerile sunt un apel la trezire, iar cenzura – 1 milion de euro amenzi date în 2024 pentru „discursuri neconforme” – e o practică inacceptabilă.
Quo vadis, Deutschland?
1. Nemții se află la o răscruce: conștiința vinovată (cultivată de marxismul Școlii de la Frankfurt) apasă ca o piatră de moară asupra electoratului și asupra decidenților. Situația e catastrofală: în 2023, poliția a raportat 5,4 milioane de infracțiuni, dintre care 41% implicau migranți. Politica porților deschise a produs agresiuni, violuri, crime.
2. Coalițiile largi (SPD-CDU), ridicate ca un zid împotriva AfD, seamănă cu o fortăreață de paie, incapabilă să răspundă acestor realități, iar cenzura online – peste 100.000 de postări șterse în 2024 sub pretextul „anulării discursului urii” – este expusă de oameni ca Elon Musk drept ceea ce este: fascism instituțional.
3. Strategia „Brandmauer” exclude cu obstinație extrema dreaptă, dar uită că focul ignorat nu se stinge, ci crește; în 2024, AfD a câștigat 19% din intențiile de vot, hrănit de nemulțumirea față de o guvernare ce refuză dialogul. Azi va fi mai mult. Politicienii se ascund în spatele unei corectitudini politice lașe, iar platformele sociale, sub presiunea legii NetzDG, au eliminat 1,2 milioane de comentarii în ultimii doi ani. Cenzura online a blocat 80.000 de conturi X în 2024 pentru „dezinformare”. Adevărul e sacrificat pe altarul confortului.
4. Imigrația a devenit un tăiș cu două fețe: „generozitatea” Angelei Merkel a adus 1,2 milioane de refugiați sirieni între 2015 și 2020, dar și o creștere cu 25% a crimelor violente în zonele urbane. Alegerile vor judeca dacă Germania își mai poate permite să confunde compasiunea cu naivitatea.
5. Antisemitismul își ridică iarăși capul, cu 2.849 de incidente raportate în 2023, o creștere de 80% față de 2019, alimentată de prejudecăți aduse din culturi ostile, infiltrate odată cu valurile de jihadism wahabit ori salafist. Evreii germani sunt tot mai amenințați pe străzi, în timp ce autoritățile preferă să astupe gura criticilor.
6. Demografia e un ceas care ticăie necruțător: rata natalității a scăzut la 1,36 copii pe femeie în 2023, iar 22% din populație are acum origine extra-europeană. Creștinismul e pe cale de dispariție. Alegătorii trebuie să aleagă între a-și crește propriul viitor sau a-l importa, cu riscul de a plăti prețul violenței – 13.576 de atacuri cu cuțitul în 2023 – și al unei cenzuri care, sub pretextul armoniei, a șters 300.000 de mesaje incomode de pe rețele.
7. Economia e gripată. PIB-ul Germaniei a stagnat în 2024, iar 58% dintre cetățeni cred că guvernul e rupt de realitate. Costul asistenței sociale e uriaș. S-au înregistrat 300.000 de solicitanți de azil în 2023, dar și o explozie a infracțiunilor sexuale – 8.590 de cazuri, conform poliției. Alegerile sunt un referendum al sufletului german.
8. Identitatea culturală a Germaniei. Alegerile trebuie să decidă: va mai exista loc pentru patriotism? Va reuși Germania să-și smulgă destinul din ghearele fricii, cu 62% dintre cetățeni cerând politici mai dure anti-migrație sau va ceda sub presiunea unui trecut vechi de 100 ani? Alegerile sunt un apel la trezire, iar cenzura – 1 milion de euro amenzi date în 2024 pentru „discursuri neconforme” – e o practică inacceptabilă.
Quo vadis, Deutschland?
22.02.202519:54
22.02.202518:21
22.02.202516:20
Europa trebuie să-și regândească statutul și poziția-n relațiile internaționale iar noi suntem chemați să ne apărăm valorile fără compromisuri.
Vom spune și-n 2025 „nu” oricărui diktat de la Bruxelles. Anularea alegerilor violează nu doar principiul constituțional al reprezentării cetățenești, ci reprezintă un furt al viitorului copiilor noștri.
Vom spune și-n 2025 „nu” oricărui diktat de la Bruxelles. Anularea alegerilor violează nu doar principiul constituțional al reprezentării cetățenești, ci reprezintă un furt al viitorului copiilor noștri.
22.02.202516:20
Prieteni, va fi bine. Şocul și isteria vor trece. După negare, vine acceptarea realității. Chiar și „elitele” de la București — păstorii subdezvoltării noastre din ultimii 35 ani — vor înțelege că au pariat greșit. Revoluția Trump expune criza de legitimitate politică și morală a unui întreg establishment.
Au mințit în campaniile electorale. Au mințit la referendum. Au mințit în pandemie. Au mințit pe timp de pace. Au mințit pe vreme de război.
Fetișul progresist numit „valori europene” a devenit obiectul adorației pentru preoții atei ai unei liturghii seculare. În realitate, UE trăiește pe aparate. Transa ideologică nu produce locuri de muncă, energie ieftină sau prosperitate.
În plus, după anularea alegerilor din România, comisarii din Bruxelles au pierdut dreptul de-a ridica vocea în fața Americii. Orice considerații privind „ingerințele externe” (niciodată probate) se opresc în fața unei realități grotești: siluirea democrației și a principiilor de bază ale ordinii constituționale.
Europa nu va putea continua ca și până acum.
Echipa Trump — perfect omogenă, motivată și sudată — nu va tolera cenzurarea platformei X sau amendarea rețelei Facebook, nici demonizarea unor partide anti-sistem – vedeți cazul AfD sau AUR.
Izolarea vocilor care luptă pentru normalitate, decență, normalitate și suveranitate va înceta.
După analizarea rezultatului alegerilor din Germania, România va fi pe radarul politicii externe coordonată de Marco Rubio. Trump nu va accepta eliminarea din competiție a unor candidați legitimați de popor (prin semnături). Trump nu va accepta un rezultat viciat procedural.
Oare e clar, domnule Ciolacu? Oare e limpede, stimate domnule Bolojan?
În loc să se rățoiască la America, Europa ar putea observa că Rusia cheltuie 7,5% din PIB pentru armată, în timp ce Germania cu gâfâie la 2%…
Motorul economic al Europei, se clatină.
În 2024, la nemți a explodat prețul energiei, dar exporturile – mai ales industria auto – au căzut cu 0,8%. Integrarea multiculturală e o himeră. Terorismul și violența stradală au devenit o realitate cotidiană.
Nu Putin e de vină pentru că a crescut nemulțumirea oamenilor obișnuiți din Berlin, Paris, Amsterdam sau Londra.
Vin vremuri nasoale. Fertilitatea scade, imigrația necontrolată naște enclave ghetoizate, iar industriile strategice sunt pe butuci. Nu e asta o trădare a valorilor Părinților fondatori, precum Adenauer sau Schumann, care punea familia, credința și națiunea pe primul loc?
Europa n-a știut cum să aducă pacea pentru Ucraina: o țară dezmembrată de armatele lui Putin, dar și măcinată de autoritarism, naționalism extrem și corupție.
Între despotismul cleptocratic al liderului de la Kremlin și statul polițienesc al Kievului, iubitorii libertății caută a treia cale.
Atașamentul pentru instituțiile democratice nu ne împiedică să acceptăm că războiul din Ucraina e rodul erorilor strategice. Extinderea nelimitată a NATO a trezit pofta de sânge a Marelui Urs. Prețul declarației făcută la București de George W. Bush în primăvară anului 2008?
Peste 1.000.000 morți.
Occidentul se află la o răscruce. Sprijinul pentru Ucraina nu poate continua în regim necondiționat. Nici Rusia nu poate primi pe tavă un trofeu simbolic.
Economic și militar, Europa e un bolnav cronic care trebuie să se smerească. Avem nevoie de America. Mai ales noi, ce aflați la mare strâmtorare.
Priviți peste Ocean: echipa lui Trump – Musk, Rubio, Kennedy, Patel, Gabbard, șeful Pentagonului – arată că se poate. Ei sparg tiparele, pun națiunea pe primul loc, refuză cenzura și colonizarea ideologică de tip neomarxist. Nu e oare un model pentru o Românie care să nu mai fie slugă?
După decenii de creștere a datoriei publice, românii merită respectul deplin al instituțiilor noastre democratice. Din cinci în cinci ani, unii pierd, alții câștigă.
Populismul nu e un virus, ci simptomul revenirii la ordinea firească. Supraviețuirea vine din realism, nu din utopii.
Au mințit în campaniile electorale. Au mințit la referendum. Au mințit în pandemie. Au mințit pe timp de pace. Au mințit pe vreme de război.
Fetișul progresist numit „valori europene” a devenit obiectul adorației pentru preoții atei ai unei liturghii seculare. În realitate, UE trăiește pe aparate. Transa ideologică nu produce locuri de muncă, energie ieftină sau prosperitate.
În plus, după anularea alegerilor din România, comisarii din Bruxelles au pierdut dreptul de-a ridica vocea în fața Americii. Orice considerații privind „ingerințele externe” (niciodată probate) se opresc în fața unei realități grotești: siluirea democrației și a principiilor de bază ale ordinii constituționale.
Europa nu va putea continua ca și până acum.
Echipa Trump — perfect omogenă, motivată și sudată — nu va tolera cenzurarea platformei X sau amendarea rețelei Facebook, nici demonizarea unor partide anti-sistem – vedeți cazul AfD sau AUR.
Izolarea vocilor care luptă pentru normalitate, decență, normalitate și suveranitate va înceta.
După analizarea rezultatului alegerilor din Germania, România va fi pe radarul politicii externe coordonată de Marco Rubio. Trump nu va accepta eliminarea din competiție a unor candidați legitimați de popor (prin semnături). Trump nu va accepta un rezultat viciat procedural.
Oare e clar, domnule Ciolacu? Oare e limpede, stimate domnule Bolojan?
În loc să se rățoiască la America, Europa ar putea observa că Rusia cheltuie 7,5% din PIB pentru armată, în timp ce Germania cu gâfâie la 2%…
Motorul economic al Europei, se clatină.
În 2024, la nemți a explodat prețul energiei, dar exporturile – mai ales industria auto – au căzut cu 0,8%. Integrarea multiculturală e o himeră. Terorismul și violența stradală au devenit o realitate cotidiană.
Nu Putin e de vină pentru că a crescut nemulțumirea oamenilor obișnuiți din Berlin, Paris, Amsterdam sau Londra.
Vin vremuri nasoale. Fertilitatea scade, imigrația necontrolată naște enclave ghetoizate, iar industriile strategice sunt pe butuci. Nu e asta o trădare a valorilor Părinților fondatori, precum Adenauer sau Schumann, care punea familia, credința și națiunea pe primul loc?
Europa n-a știut cum să aducă pacea pentru Ucraina: o țară dezmembrată de armatele lui Putin, dar și măcinată de autoritarism, naționalism extrem și corupție.
Între despotismul cleptocratic al liderului de la Kremlin și statul polițienesc al Kievului, iubitorii libertății caută a treia cale.
Atașamentul pentru instituțiile democratice nu ne împiedică să acceptăm că războiul din Ucraina e rodul erorilor strategice. Extinderea nelimitată a NATO a trezit pofta de sânge a Marelui Urs. Prețul declarației făcută la București de George W. Bush în primăvară anului 2008?
Peste 1.000.000 morți.
Occidentul se află la o răscruce. Sprijinul pentru Ucraina nu poate continua în regim necondiționat. Nici Rusia nu poate primi pe tavă un trofeu simbolic.
Economic și militar, Europa e un bolnav cronic care trebuie să se smerească. Avem nevoie de America. Mai ales noi, ce aflați la mare strâmtorare.
Priviți peste Ocean: echipa lui Trump – Musk, Rubio, Kennedy, Patel, Gabbard, șeful Pentagonului – arată că se poate. Ei sparg tiparele, pun națiunea pe primul loc, refuză cenzura și colonizarea ideologică de tip neomarxist. Nu e oare un model pentru o Românie care să nu mai fie slugă?
După decenii de creștere a datoriei publice, românii merită respectul deplin al instituțiilor noastre democratice. Din cinci în cinci ani, unii pierd, alții câștigă.
Populismul nu e un virus, ci simptomul revenirii la ordinea firească. Supraviețuirea vine din realism, nu din utopii.
21.02.202518:45
20.02.202506:47
1. Fascismul clasic, ăla cu Mussolini făcând pe cocoșul prin piețele din Roma, era despre centralizarea puterii și glorificarea statului. Individualistul Trump vrea mai puțin stat și mai multă piață liberă, fără subvenții; Musk lansează rachete cu bani privați, iar Vance scrie cărți despre creștinism, altruism voluntar și sărăcie. Unde-i cultul etatist-colectivist?
2. Conservatorii prețuiesc și chiar venerează Constituția. Trump, cu gura lui mare, a numit doar judecători dedicați respectării literei și spiritului legii fundamentale. Valoarea cardinală a Constituției americane? Libertatea de expresie și dreptul la autoapărare. Fascismul ne-a furat armele și ne-a pus botniță.
3. Fascismul promovează dirijismul risipitor. Musk e un capitalist feroce – construiește, vinde, inovează. Mai nou, taie din cheltuielile inutile prin faimosul
organism DOGE (mai eficient decât Curtea de Conturi la noi).
Fascismul interbelic era despre economie de stat, nu despre un tip care face mașini electrice și visează să meargă pe Marte. Să-l acuzi de totalitarism pe Elon Musk e ca și cum ai zice că un pește e dictator doar pentru că înoată.
4. Fascismul iubește parada militară și cizmele lustruite. Trump a fost surprins la volanul unei mașini de gunoi sau oferind cartofi prăjiți la MacDonald’s. Ce diferență stilistică față de Hitler, Mussolini sau Codreanu!
5. JD Vance: fascistul din… Appalachia?Omul a scris „Hillbilly Elegy”, o carte despre comunitatea locală și declinul Americii industriale, nu un manifest despre colectivizare. Fascismul n-are timp de povești despre bunici – e prea ocupat să pornească războaie. Trump, Vance & Rubio vor să le oprească.
6. Fascismul cere un monolit politic, adică doctrina partidului unic. Trump a avut sute de adversari republicani care i-au stat în coastă, Musk e apolitic, iar Vance trăiește pluralismul religios în propria sa familie. Unde-i dictatura? Unde-i uniformitatea? America înseamnă „checks and balances”.
7. Fascismul înseamnă cenzură și stat polițienesc. În Marea Britanie, Români sau Germania, cetățenii sunt interogați pentru postările „dușmănoase” făcute pe Facebook. Nimic diferit de Germania anilor 1930. În schimb, Musk vrea să-ți dea internet (prin sateliți) și deplină libertate de opinie. Trump susține poporul, așadar democrația, nu birocrația.
Suntem așadar în povestea unde „hoții strigă «hoții»”.
Hitler a fost un personaj demonic, fioros, cu intenții genocidare chiar de la început. Trump e un showman de reality TV iar Musk e un nerd obsedat de rachete și zboruri intergalactice.
Fascismul e o acuzație grea și nu poți s-o arunci doar pentru că nu-ți place cineva.
2. Conservatorii prețuiesc și chiar venerează Constituția. Trump, cu gura lui mare, a numit doar judecători dedicați respectării literei și spiritului legii fundamentale. Valoarea cardinală a Constituției americane? Libertatea de expresie și dreptul la autoapărare. Fascismul ne-a furat armele și ne-a pus botniță.
3. Fascismul promovează dirijismul risipitor. Musk e un capitalist feroce – construiește, vinde, inovează. Mai nou, taie din cheltuielile inutile prin faimosul
organism DOGE (mai eficient decât Curtea de Conturi la noi).
Fascismul interbelic era despre economie de stat, nu despre un tip care face mașini electrice și visează să meargă pe Marte. Să-l acuzi de totalitarism pe Elon Musk e ca și cum ai zice că un pește e dictator doar pentru că înoată.
4. Fascismul iubește parada militară și cizmele lustruite. Trump a fost surprins la volanul unei mașini de gunoi sau oferind cartofi prăjiți la MacDonald’s. Ce diferență stilistică față de Hitler, Mussolini sau Codreanu!
5. JD Vance: fascistul din… Appalachia?Omul a scris „Hillbilly Elegy”, o carte despre comunitatea locală și declinul Americii industriale, nu un manifest despre colectivizare. Fascismul n-are timp de povești despre bunici – e prea ocupat să pornească războaie. Trump, Vance & Rubio vor să le oprească.
6. Fascismul cere un monolit politic, adică doctrina partidului unic. Trump a avut sute de adversari republicani care i-au stat în coastă, Musk e apolitic, iar Vance trăiește pluralismul religios în propria sa familie. Unde-i dictatura? Unde-i uniformitatea? America înseamnă „checks and balances”.
7. Fascismul înseamnă cenzură și stat polițienesc. În Marea Britanie, Români sau Germania, cetățenii sunt interogați pentru postările „dușmănoase” făcute pe Facebook. Nimic diferit de Germania anilor 1930. În schimb, Musk vrea să-ți dea internet (prin sateliți) și deplină libertate de opinie. Trump susține poporul, așadar democrația, nu birocrația.
Suntem așadar în povestea unde „hoții strigă «hoții»”.
Hitler a fost un personaj demonic, fioros, cu intenții genocidare chiar de la început. Trump e un showman de reality TV iar Musk e un nerd obsedat de rachete și zboruri intergalactice.
Fascismul e o acuzație grea și nu poți s-o arunci doar pentru că nu-ți place cineva.
16.02.202510:27
Cea mai mare catastrofă militară de la Stalingrad încoace s-ar putea încheia prin propunerea de pace a lui Donald Trump. Acum, în 2025, situația dezastruos pentru Ucraina. Experții vorbesc despre 1.5 milioane de oameni morți (de ambele părți). O veritabilă nenorocire! Vorbim despre un conflict tragic între două națiuni surori, de religie creștin-ortodoxă, dar și despre manifestarea brutală a unui echilibru geopolitic bulversat. Totul a pornit de la întrebarea pusă la București în primăvara lui 2008: care sunt limitele expansiunii NATO?
Unii vor să vadă lupta ideologica între democrația lui Zelensky și tirania lui Putin. Alții, însă, acceptă existența de facto a unei tensiuni între două mari puteri nucleare: Federația Rusă și Statele Unite. Din perspectiva profesorului John Mearsheimer, sute de mii de tineri ucrainieni au fost sacrificați într-un joc de putere între Kremlin și Occident. Cauza conflictului? Imperialismul cinic al lui Vladimir Putin, combinat cu erorile neoconservatorilor din școala Victoriei Nuland și cu iluziile liberale ale lui Emmanuel Macron.
Ar fi timpul să ne trezim. Federația Rusă nu este o anomalie istorică, ci o continuare logică a unei tradiții statale autoritare, care, indiferent de regim – țarist, sovietic sau post-comunist –, a privit expansiunea occidentală spre est ca pe o amenințare existențială. Iluzia Occidentului că Ucraina putea fi absorbită în NATO fără reacție a fost o eroare fundamentală de calcul. Mai grav, lideri precum Boris Johnson ori Joe Biden au încurajat Kievul să sfideze Moscova, dar fără să-i ofere, cu adevărat, mijloacele necesare pentru a face față inevitabilei riposte rusești.
Rușii continuă să cucerească teritorii în regiunea Donbas. Europa, cea care are cel mai mult de pierdut din cauza revizionismului rusesc, e incapabilă să ofere ajutor la nivelul necesar. Deși aproape de conflict, a contribuit mai puțin decât Statele Unite. Oficial, în anul 2024, Ucraina a cheltuit 100 de miliarde de dolari pentru apărare, dintre care 35 de miliarde au venit de la Washington și doar 25 de miliarde din partea UE. Cu toate acestea, prețurile energiei au explodat în țări precum România și Germania. UE se confruntă cu o gravă criză de competitivitate.
Donald Trump, cu realismul său pragmatic, înțelege că războiul nu poate fi câștigat pe termen lung fără costuri uriașe pentru SUA. Cât timp conflictul va continua, Rusia și China se vor apropia și mai tare. Scopul lui Trump? Decuplarea Moscovei de Beijing. Spre deosebire de administrațiile anterioare, Trump nu este interesat de idealismul liberal, ci face un calcul strategic. El știe că Putin respectă doar argumentul forței. În primul său mandat, Donald Trump a blocat veniturile Rusiei prin creșterea producției de petrol. De asemenea, Trump a omorât sute de mercenarii Wagner în Siria și a impus sancțiuni mai dure decât predecesorii săi.
Acum, însă, Trump a decis că este timpul păcii. Un acord negociat ar include o zonă demilitarizată, garanții de securitate pentru Ucraina și renunțarea la NATO. În schimb, Rusia ar urma să înghețe conflictul la actualele linii ale frontului.
Evident, pacea e rareori obținută în condiții ideale. Ucrainenii vor pierde teritorii, dar și-ar putea salva statalitatea. Rusia nu ar obține o victorie totală, dar ar opri și ei vărsarea de sânge. Occidentul ar putea menține o anumită influență economică asupra Ucrainei, fără a escalada confruntarea militară. Pe termen lung, Ucraina ar putea renaște, fără povara unui război perpetuu.
Dacă citim lecțiile de istorie ale ultimelor secole, descoperim că războaiele sunt câștigate nu de cei capabili de-o retorică înflăcărată. Contează și calculul rece. Pragmatismul realist. De aceea, soluția lui Trump – o pace negociată, care să înlocuiască războiul de uzură – este, în mod paradoxal, calea de urmat.
Unii vor să vadă lupta ideologica între democrația lui Zelensky și tirania lui Putin. Alții, însă, acceptă existența de facto a unei tensiuni între două mari puteri nucleare: Federația Rusă și Statele Unite. Din perspectiva profesorului John Mearsheimer, sute de mii de tineri ucrainieni au fost sacrificați într-un joc de putere între Kremlin și Occident. Cauza conflictului? Imperialismul cinic al lui Vladimir Putin, combinat cu erorile neoconservatorilor din școala Victoriei Nuland și cu iluziile liberale ale lui Emmanuel Macron.
Ar fi timpul să ne trezim. Federația Rusă nu este o anomalie istorică, ci o continuare logică a unei tradiții statale autoritare, care, indiferent de regim – țarist, sovietic sau post-comunist –, a privit expansiunea occidentală spre est ca pe o amenințare existențială. Iluzia Occidentului că Ucraina putea fi absorbită în NATO fără reacție a fost o eroare fundamentală de calcul. Mai grav, lideri precum Boris Johnson ori Joe Biden au încurajat Kievul să sfideze Moscova, dar fără să-i ofere, cu adevărat, mijloacele necesare pentru a face față inevitabilei riposte rusești.
Rușii continuă să cucerească teritorii în regiunea Donbas. Europa, cea care are cel mai mult de pierdut din cauza revizionismului rusesc, e incapabilă să ofere ajutor la nivelul necesar. Deși aproape de conflict, a contribuit mai puțin decât Statele Unite. Oficial, în anul 2024, Ucraina a cheltuit 100 de miliarde de dolari pentru apărare, dintre care 35 de miliarde au venit de la Washington și doar 25 de miliarde din partea UE. Cu toate acestea, prețurile energiei au explodat în țări precum România și Germania. UE se confruntă cu o gravă criză de competitivitate.
Donald Trump, cu realismul său pragmatic, înțelege că războiul nu poate fi câștigat pe termen lung fără costuri uriașe pentru SUA. Cât timp conflictul va continua, Rusia și China se vor apropia și mai tare. Scopul lui Trump? Decuplarea Moscovei de Beijing. Spre deosebire de administrațiile anterioare, Trump nu este interesat de idealismul liberal, ci face un calcul strategic. El știe că Putin respectă doar argumentul forței. În primul său mandat, Donald Trump a blocat veniturile Rusiei prin creșterea producției de petrol. De asemenea, Trump a omorât sute de mercenarii Wagner în Siria și a impus sancțiuni mai dure decât predecesorii săi.
Acum, însă, Trump a decis că este timpul păcii. Un acord negociat ar include o zonă demilitarizată, garanții de securitate pentru Ucraina și renunțarea la NATO. În schimb, Rusia ar urma să înghețe conflictul la actualele linii ale frontului.
Evident, pacea e rareori obținută în condiții ideale. Ucrainenii vor pierde teritorii, dar și-ar putea salva statalitatea. Rusia nu ar obține o victorie totală, dar ar opri și ei vărsarea de sânge. Occidentul ar putea menține o anumită influență economică asupra Ucrainei, fără a escalada confruntarea militară. Pe termen lung, Ucraina ar putea renaște, fără povara unui război perpetuu.
Dacă citim lecțiile de istorie ale ultimelor secole, descoperim că războaiele sunt câștigate nu de cei capabili de-o retorică înflăcărată. Contează și calculul rece. Pragmatismul realist. De aceea, soluția lui Trump – o pace negociată, care să înlocuiască războiul de uzură – este, în mod paradoxal, calea de urmat.
15.02.202522:05
Zelenski nu e Churchill. Tânărul Winston a trecut prin Sandhurst, a citit cu nesaț retorii Antichității & filozofia greacă, sfârșind prin a lua un Premiu Nobel pentru literatură (dacă tot l-a ratat pe cel pentru pace). Zelenski, la rândul său, are în palmares un show TV de succes și emisiuni de comedie.
Churchill a fost ministru, lord și cancelar, aflând, pe propria sa piele, că drumul spre putere trece prin greșeli, înfrângeri și reveniri spectaculoase. Zelenski a ars toate etapele și s-a trezit direct în fruntea statului.
Churchill s-a trezit în fața unui coșmar planetar, cu Hitler în Vest, Stalin în Est, Mussolini în Sud și o Americă izolată, care nu se grăbea să-și trimită băieții pe front. Zelenski, pe de altă parte, are un adversar mai slab decât Germania nazistă iar Occidentul îi este aliat.
Când a îmbrăcat uniforma, Churchill a avut idei geniale (cum ar fi miracolul de la Dunkerque). Zelenski, în schimb, a dovedit amatorism în materie de strategie militară.
Churchill știa să negocieze. A vorbit cu Hitler (prin Chamberlain), l-a flatat pe Roosevelt, l-a îndurat pe Charles de Gaulle și a strâns mâna lui Stalin – știind prea bine că face un pact cu diavolul. Deloc naiv, el a înțeles că lumea se împarte în sfere de influență.
Sub Winston Churchill, democrația din Marea Britanie a rămas funcțională. Presa l-a criticat, opoziția a continuat să existe. Zelenski, însă, joacă pe un teren diferit: a tolerat abuzurile procurorilor și corupția generalilor, a intimidat minoritățile etnice, a interzis partide politice, a eliminat ziariști incomozi, a persecutat preoți și episcopi ortodocși, a amânat alegerile.
Sigur, războiul cere măsuri excepționale – dar numai prin respectarea democrației ar fi putut Ucraina europeană să se deosebească de Federația Rusă. Și câte alte lucruri nu vom afla, în curând, despre jaful din banii publici ai Americii…
Churchill a fost un jucător de cursă lungă. A început cariera în 1900, a fost prim-ministru de două ori și a trăit să-și vadă propriul mit consolidat. Înconjurat de naționaliștii radicali de la Kiev, Zelenski ar putea ieși din scenă foarte curând
Comparația între Churchill și Zelenski e un exercițiu de entuziasm superficial. Nu orice DJ poate deveni un dirijor de orchestră simfonică.
Churchill a fost ministru, lord și cancelar, aflând, pe propria sa piele, că drumul spre putere trece prin greșeli, înfrângeri și reveniri spectaculoase. Zelenski a ars toate etapele și s-a trezit direct în fruntea statului.
Churchill s-a trezit în fața unui coșmar planetar, cu Hitler în Vest, Stalin în Est, Mussolini în Sud și o Americă izolată, care nu se grăbea să-și trimită băieții pe front. Zelenski, pe de altă parte, are un adversar mai slab decât Germania nazistă iar Occidentul îi este aliat.
Când a îmbrăcat uniforma, Churchill a avut idei geniale (cum ar fi miracolul de la Dunkerque). Zelenski, în schimb, a dovedit amatorism în materie de strategie militară.
Churchill știa să negocieze. A vorbit cu Hitler (prin Chamberlain), l-a flatat pe Roosevelt, l-a îndurat pe Charles de Gaulle și a strâns mâna lui Stalin – știind prea bine că face un pact cu diavolul. Deloc naiv, el a înțeles că lumea se împarte în sfere de influență.
Sub Winston Churchill, democrația din Marea Britanie a rămas funcțională. Presa l-a criticat, opoziția a continuat să existe. Zelenski, însă, joacă pe un teren diferit: a tolerat abuzurile procurorilor și corupția generalilor, a intimidat minoritățile etnice, a interzis partide politice, a eliminat ziariști incomozi, a persecutat preoți și episcopi ortodocși, a amânat alegerile.
Sigur, războiul cere măsuri excepționale – dar numai prin respectarea democrației ar fi putut Ucraina europeană să se deosebească de Federația Rusă. Și câte alte lucruri nu vom afla, în curând, despre jaful din banii publici ai Americii…
Churchill a fost un jucător de cursă lungă. A început cariera în 1900, a fost prim-ministru de două ori și a trăit să-și vadă propriul mit consolidat. Înconjurat de naționaliștii radicali de la Kiev, Zelenski ar putea ieși din scenă foarte curând
Comparația între Churchill și Zelenski e un exercițiu de entuziasm superficial. Nu orice DJ poate deveni un dirijor de orchestră simfonică.
14.02.202515:08
11.02.202521:44
11.02.202517:38
Records
26.02.202523:59
3.3K
Subscribers12.10.202423:59
0
Citation index02.02.202503:02
828
Average views per post11.01.202512:21
828
Average views per ad post15.02.202523:59
5.83%
ER08.02.202523:59
25.14%
ERR26.02.202509:10
Am văzut cu ochii mei.
Log in to unlock more functionality.