MihailNeamțuOficial
04.05.202517:39
06.04.202507:06
Ucraina a pierdut războiul pe câmpul de luptă. La această oră, Statele Unite şi Europa nu posedă — în plan economic sau diplomatic — pârghii decisive pentru a obliga Rusia la un acord de pace.
Pentru Trump, armistițiul e un deziderat greu de împlinit. Pentru liderii UE, ideea unui consens între Moscova şi Kiev este imposibil de imaginat.
Relația dintre Washington și Moscova se țese pe firul subțire al unei rivalități istorice. Rusia privește America drept adversar greu de crezut, după deceniile război rece, urmate de extinderea NATO.
Elitele occidentale văd Federația Rusă drept un pericol mai mare decât China. Rănile istorice sunt greu de vindecat, mai ales pentru est-europeni. Pe bună dreptate!
S-a cam terminat epoca unipolară, dominată de hegemonia SUA (hiper-putere maritimă şi terestră) asupra mărilor și oceanelor.
Ce va urma? O negociere permanentă a raporturilor de forță și a sferelor de influentă. Ne permitem noi să ostilizăm America lui Trump în beneficiul Franței lui Macron! Ar fi o copilărie.
Ucraina este un stat fragilizat, care poate deveni un stat eșuat. Deja, Uniunea Europeană e divizată intern şi conflictuală în relația cu SUA. După terminarea războiului, reconstrucția Ucrainei va fi teribil de costisitoare pentru Occident.
Moscova ştie că doar protecția militară americană (altfel spus umbrela NATO) poate oferi Europei garanții de securitate. Certurile dintre Bruxelles și Washington DC sunt o prostie strategică - o tâmpenie pe placul lui Putin.
Realismul trebuie să înlocuiască utopismul.
Trebuie să ne trezim.
Pentru Trump, armistițiul e un deziderat greu de împlinit. Pentru liderii UE, ideea unui consens între Moscova şi Kiev este imposibil de imaginat.
Relația dintre Washington și Moscova se țese pe firul subțire al unei rivalități istorice. Rusia privește America drept adversar greu de crezut, după deceniile război rece, urmate de extinderea NATO.
Elitele occidentale văd Federația Rusă drept un pericol mai mare decât China. Rănile istorice sunt greu de vindecat, mai ales pentru est-europeni. Pe bună dreptate!
S-a cam terminat epoca unipolară, dominată de hegemonia SUA (hiper-putere maritimă şi terestră) asupra mărilor și oceanelor.
Ce va urma? O negociere permanentă a raporturilor de forță și a sferelor de influentă. Ne permitem noi să ostilizăm America lui Trump în beneficiul Franței lui Macron! Ar fi o copilărie.
Ucraina este un stat fragilizat, care poate deveni un stat eșuat. Deja, Uniunea Europeană e divizată intern şi conflictuală în relația cu SUA. După terminarea războiului, reconstrucția Ucrainei va fi teribil de costisitoare pentru Occident.
Moscova ştie că doar protecția militară americană (altfel spus umbrela NATO) poate oferi Europei garanții de securitate. Certurile dintre Bruxelles și Washington DC sunt o prostie strategică - o tâmpenie pe placul lui Putin.
Realismul trebuie să înlocuiască utopismul.
Trebuie să ne trezim.
30.03.202516:05
Ani la rândul, USR a glorificat o celebră înjurătură cu iz pornografic. Știți bine eleganța argumentului de tipul „mu*e PSD.” Azi, au o criză de pudibonderie. După ce au terminat cu „denazificarea Americii” lui Trump, au hotărât să atace patrioții, conservatorii, suveraniștii din România.
Înțelegeți cum funcționează retorica de tipul „Kremlin Georgescu”, „conservă moscovită” și alte apelative dintr-un vast catalog de etichete. Când ajung la litera P, focile progresiste te fac automat „putinist”. E argumentul disperării, utilizat fără probe, numai prin insinuări și alegații. Nu e nevoie de nicio dovadă empirică. E suficient delirul interpretativ.
Ei pot minți, pot calomnia, pot jigni, pot denigra, pot cenzura, pot distruge reputații. Noi, în schimb, nu ne putem apăra. În fața unor „fulgi de nea” („snowflakes”), suntem obligați să înghițim orice mitocănie, orice mizerie, orice neadevăr - ad nauseam.
Am o veste: ne vom apăra. Vom practica și contra-ofensiva. Vom exersa contra-atacul.
Înțelegeți cum funcționează retorica de tipul „Kremlin Georgescu”, „conservă moscovită” și alte apelative dintr-un vast catalog de etichete. Când ajung la litera P, focile progresiste te fac automat „putinist”. E argumentul disperării, utilizat fără probe, numai prin insinuări și alegații. Nu e nevoie de nicio dovadă empirică. E suficient delirul interpretativ.
Ei pot minți, pot calomnia, pot jigni, pot denigra, pot cenzura, pot distruge reputații. Noi, în schimb, nu ne putem apăra. În fața unor „fulgi de nea” („snowflakes”), suntem obligați să înghițim orice mitocănie, orice mizerie, orice neadevăr - ad nauseam.
Am o veste: ne vom apăra. Vom practica și contra-ofensiva. Vom exersa contra-atacul.
17.03.202518:13
09.03.202519:33
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Constituția României, art. 16
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Constituția României, art. 16
03.03.202521:36
HD Hartmann: de ce îl urăsc europenii pe Trump?
https://youtu.be/TOoYpBJpGGA
https://youtu.be/TOoYpBJpGGA
01.05.202516:16
04.04.202516:50
30.03.202516:04
16.03.202507:05
07.03.202518:26
01.03.202519:06
Diplomația este artă gestionării orgoliilor și a intereselor. Întâlnirile bilaterale presupun, fără excepție, o anumită coregrafie a respectului reciproc. Săptămâni la rândul, echipele din spatele șefilor de stat pregătesc fiecare detaliu al unui ritual elaborat, menit să tempereze fricțiunile și să faciliteze compromisul.
Când Volodymyr Zelensky a pășit în Biroul Oval, el nu părea conștient de imensa datorie de recunoștință pe care Ucraina o are față de Statele Unite.
Am văzut, în schimb, o stare de precipitare îmbufnată și exasperare acută. Îmbrăcat în ținută de război, Zelensky a transmis un semnal de ambiguitate: e pregătit cu adevărat pentru timpul păcii?
Semnalul s-a transformat rapid în zgomot, iar esența discuției – căutarea unei soluții politice viabile – s-a estompat în favoarea unui schimb de replici între oameni fără îndoială orgolioși.
Zelensky a uitat că ără sprijinul american, Ucraina se află într-o poziție catastrofică: economic, social și militar. Insistența liderului de la Kiev asupra unei susțineri necondiționate a părut nu doar nerealistă, ci și riscantă. El n-a găsit cuvintele potrivite pentru a recunoaște sacrificiile financiare și logistice ale americanilor. În plus, știuta simbolistică vestimentară (culoarea kaki a hainelor) a trimis un mesaj de inflexibilitate belicoasă. Un detaliu subtil, dar revelator... Zelensky, fidel unei linii mai degrabă maximaliste, s-a arătat reticent oricărei negocieri.
Ceea ce mulți lideri europeni evită să spună răspicat este că securitatea continentului depinde, în ultimă instanță, de America.
Retorica autonomiei strategice europene rămâne, în mare parte, o iluzie întreținută de presa vândută sau ignorantă.
Fără sprijinul SUA, capacitatea de descurajare a Europei în fața agresiunii rusești este limitată.
Un Donald Trump decis să închidă robinetul ajutorului nelimitat pentru Kiev ar crea un gol pe care nici Germania, nici Franța nu sunt pregătite să-l umple.
Discuțiile despre războiul din Ucraina sunt adesea împărțite între două extreme: pe de o parte, cei care cred că singura opțiune este o victorie totală împotriva Rusiei, pe de alta, cei care pledează pentru o cedare precipitată în fața Moscovei.
Realitatea este, ca de obicei, undeva între aceste două viziuni. Trump și Vance nu au sugerat o capitulare necondiționată, ci o reevaluare a scenariilor posibile. Zelensky, prin contrast, a jucat cartea inflexibilității, ceea ce riscă să transforme războiul din Ucraina într-un conflict înghețat, cu costuri uriașe pe termen lung.
Zelensky a picat, regretabil, testul de maturitate psihologică și luciditate geopolitică.
Și dacă Zelensky nu reușește să înțeleagă că niciun sprijin nu este inepuizabil, Ucraina riscă să descopere, prea târziu, limitele răbdării aliaților săi.
Când Volodymyr Zelensky a pășit în Biroul Oval, el nu părea conștient de imensa datorie de recunoștință pe care Ucraina o are față de Statele Unite.
Am văzut, în schimb, o stare de precipitare îmbufnată și exasperare acută. Îmbrăcat în ținută de război, Zelensky a transmis un semnal de ambiguitate: e pregătit cu adevărat pentru timpul păcii?
Semnalul s-a transformat rapid în zgomot, iar esența discuției – căutarea unei soluții politice viabile – s-a estompat în favoarea unui schimb de replici între oameni fără îndoială orgolioși.
Zelensky a uitat că ără sprijinul american, Ucraina se află într-o poziție catastrofică: economic, social și militar. Insistența liderului de la Kiev asupra unei susțineri necondiționate a părut nu doar nerealistă, ci și riscantă. El n-a găsit cuvintele potrivite pentru a recunoaște sacrificiile financiare și logistice ale americanilor. În plus, știuta simbolistică vestimentară (culoarea kaki a hainelor) a trimis un mesaj de inflexibilitate belicoasă. Un detaliu subtil, dar revelator... Zelensky, fidel unei linii mai degrabă maximaliste, s-a arătat reticent oricărei negocieri.
Ceea ce mulți lideri europeni evită să spună răspicat este că securitatea continentului depinde, în ultimă instanță, de America.
Retorica autonomiei strategice europene rămâne, în mare parte, o iluzie întreținută de presa vândută sau ignorantă.
Fără sprijinul SUA, capacitatea de descurajare a Europei în fața agresiunii rusești este limitată.
Un Donald Trump decis să închidă robinetul ajutorului nelimitat pentru Kiev ar crea un gol pe care nici Germania, nici Franța nu sunt pregătite să-l umple.
Discuțiile despre războiul din Ucraina sunt adesea împărțite între două extreme: pe de o parte, cei care cred că singura opțiune este o victorie totală împotriva Rusiei, pe de alta, cei care pledează pentru o cedare precipitată în fața Moscovei.
Realitatea este, ca de obicei, undeva între aceste două viziuni. Trump și Vance nu au sugerat o capitulare necondiționată, ci o reevaluare a scenariilor posibile. Zelensky, prin contrast, a jucat cartea inflexibilității, ceea ce riscă să transforme războiul din Ucraina într-un conflict înghețat, cu costuri uriașe pe termen lung.
Zelensky a picat, regretabil, testul de maturitate psihologică și luciditate geopolitică.
Și dacă Zelensky nu reușește să înțeleagă că niciun sprijin nu este inepuizabil, Ucraina riscă să descopere, prea târziu, limitele răbdării aliaților săi.
24.04.202509:42
RĂZBOIUL CONTINUĂ IAR PACEA SE AMÂNĂ. DESTINUL UCRAINEI SE DECIDE ACUM!
De ce este nevoie de un acord de pace între Ucraina și Federația Rusă? În ce fel negocierile propuse de administrația Trump pot opri măcelul și pierderea a zeci de mii de vieți tinere? Are Uniunea Europeană un plan mai bun decât Statele Unite? Ce riscă Ucraina, dacă războiul va continua până la finele anului 2025? Dar România și Europa de est, în ansamblu?
Să observăm, mai întâi, că aventura ucraineană în regiunea Kursk a luat sfârșit: costuri enorme și niciun câștig strategic pentru armata lui Zelensky. A fost o luptă stupidă pentru un teritoriu lipsit de orice valoare strategică. În același timp, linia defensivă a Ucrainei e slăbită pe frontul sudic (regiunea Konstantinovka, Sloviansk și Kramatorsk). Trecerea trupelor rusești dincolo de râul Nipru ar putea fi o catastrofă militară pentru Kiev.
Armata lui Putin se află (azi, 24 aprilie 2025) la douăzeci de kilometri de Zaporijie: o cetate de uriașă importanță simbolică. Odinioară numită Aleksandrovsk, fortăreața ridicată de ruși în 1770 avea misiunea clară de a tempera neastâmpărul cazacilor. După o modernizare lentă pe toată durata secolului XX, sovieticii decid, între 1927 și 1932, să ridice pe râul Nipru una dintre cele mai mari hidrocentrale din lume. Așa s-a născut un imens complex energetic și industrial, cu laminoare de benzi, combinate metalurgice, uzine de automobile și o industrie chimică puternică.
Până azi, Zaporijie și-a păstrat profilul industrial, dar și-a cultivat și o dimensiune universitară prin diferite institute pedagogice, politehnice și medicale. În 2001, populația depășea 800.000; două decenii mai târziu, scăzuse la 722.713. Populația e marcată de o identitate bilingvă – 53,6% ucraineană, 46,8% rusă. O eventuală cucerire a orașului ar însemna pierderea ultimului centru industrial și logistic major al Ucrainei.
Controlul asupra cursului Niprului va decide soarta conflictului: dacă rușii ajung să domine ambele maluri, Ucraina va fi tăiată în două, iar Kievul nu va mai putea coordona apărarea.
Administrația Trump se confruntă cu perspectiva teribilă a unei înfrângeri a armatei lui Zelensky în următoarele luni. Potrivit sondajelor, 59% dintre americani se opun continuării finanțării războiului. Pe lângă aspectul financiar, există și o componentă umanitară. Iată de ce doi oficiali de rang înalt precum Marco Rubio și Steve Womack au prezentat un acord de pace care, potrivit unor surse, ar include recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia. Reacția liderului de la Kiev n-a fost încurajatoare. Populația ucraineană dorește sfârșitul războiului, dar nu în termeni impuși de agresor.
Ucraina cere garanții de securitate iar Rusia își continuă atacurile, urmărind o victorie militară pe teren. Zelensky își menține poziția inflexibilă privind suveranitatea teritorială, în timp ce războiul continuă să macine moralul populației și să fragilizeze unitatea occidentală. Pacea pare un obiectiv îndepărtat.
Așa cum se știe, Ucraina înregistrează deja pierderi umane colosale și distrugeri materiale irecuperabile. Popularitatea lui Zelensky scade, chiar și-n rândul propriilor săi suporteri din Parlament. Artileria rusă trage aproximativ 28.000 de obuze zilnic, ceea ce lasă puțin spațiu pentru manevră și ripostă. Dacă rușii se vor apropia la 100 km de capitala Ucrainei, perspectiva unei înfrângeri umilitoare devine, practic, inevitabilă.
Pierderile înregistrate pe front vor declanșa, automat, un proces de conștiință în sânul administrației ucrainiene. Imaginea de salvator a lui Volodimir Zelensky se va prăbuși.
Fostul actor devenit președinte al Ucrainei în 2019, va fi întrebat cu privire la deciziile sale militare, dar și cu privire la corupția internă din sânul armatei și al guvernului. Să nu uităm că Ministrul Apărării, Oleksii Reznikov, a fost implicat în semnarea unor contracte umflate care asigurau hrana soldaților, iar adjunctul său, Vasyl Lozinskyi, a fost arestat pentru luare de mită. Sute de milioane de dolari s-au evaporat, dacă nu cumva miliarde.
De ce este nevoie de un acord de pace între Ucraina și Federația Rusă? În ce fel negocierile propuse de administrația Trump pot opri măcelul și pierderea a zeci de mii de vieți tinere? Are Uniunea Europeană un plan mai bun decât Statele Unite? Ce riscă Ucraina, dacă războiul va continua până la finele anului 2025? Dar România și Europa de est, în ansamblu?
Să observăm, mai întâi, că aventura ucraineană în regiunea Kursk a luat sfârșit: costuri enorme și niciun câștig strategic pentru armata lui Zelensky. A fost o luptă stupidă pentru un teritoriu lipsit de orice valoare strategică. În același timp, linia defensivă a Ucrainei e slăbită pe frontul sudic (regiunea Konstantinovka, Sloviansk și Kramatorsk). Trecerea trupelor rusești dincolo de râul Nipru ar putea fi o catastrofă militară pentru Kiev.
Armata lui Putin se află (azi, 24 aprilie 2025) la douăzeci de kilometri de Zaporijie: o cetate de uriașă importanță simbolică. Odinioară numită Aleksandrovsk, fortăreața ridicată de ruși în 1770 avea misiunea clară de a tempera neastâmpărul cazacilor. După o modernizare lentă pe toată durata secolului XX, sovieticii decid, între 1927 și 1932, să ridice pe râul Nipru una dintre cele mai mari hidrocentrale din lume. Așa s-a născut un imens complex energetic și industrial, cu laminoare de benzi, combinate metalurgice, uzine de automobile și o industrie chimică puternică.
Până azi, Zaporijie și-a păstrat profilul industrial, dar și-a cultivat și o dimensiune universitară prin diferite institute pedagogice, politehnice și medicale. În 2001, populația depășea 800.000; două decenii mai târziu, scăzuse la 722.713. Populația e marcată de o identitate bilingvă – 53,6% ucraineană, 46,8% rusă. O eventuală cucerire a orașului ar însemna pierderea ultimului centru industrial și logistic major al Ucrainei.
Controlul asupra cursului Niprului va decide soarta conflictului: dacă rușii ajung să domine ambele maluri, Ucraina va fi tăiată în două, iar Kievul nu va mai putea coordona apărarea.
Administrația Trump se confruntă cu perspectiva teribilă a unei înfrângeri a armatei lui Zelensky în următoarele luni. Potrivit sondajelor, 59% dintre americani se opun continuării finanțării războiului. Pe lângă aspectul financiar, există și o componentă umanitară. Iată de ce doi oficiali de rang înalt precum Marco Rubio și Steve Womack au prezentat un acord de pace care, potrivit unor surse, ar include recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia. Reacția liderului de la Kiev n-a fost încurajatoare. Populația ucraineană dorește sfârșitul războiului, dar nu în termeni impuși de agresor.
Ucraina cere garanții de securitate iar Rusia își continuă atacurile, urmărind o victorie militară pe teren. Zelensky își menține poziția inflexibilă privind suveranitatea teritorială, în timp ce războiul continuă să macine moralul populației și să fragilizeze unitatea occidentală. Pacea pare un obiectiv îndepărtat.
Așa cum se știe, Ucraina înregistrează deja pierderi umane colosale și distrugeri materiale irecuperabile. Popularitatea lui Zelensky scade, chiar și-n rândul propriilor săi suporteri din Parlament. Artileria rusă trage aproximativ 28.000 de obuze zilnic, ceea ce lasă puțin spațiu pentru manevră și ripostă. Dacă rușii se vor apropia la 100 km de capitala Ucrainei, perspectiva unei înfrângeri umilitoare devine, practic, inevitabilă.
Pierderile înregistrate pe front vor declanșa, automat, un proces de conștiință în sânul administrației ucrainiene. Imaginea de salvator a lui Volodimir Zelensky se va prăbuși.
Fostul actor devenit președinte al Ucrainei în 2019, va fi întrebat cu privire la deciziile sale militare, dar și cu privire la corupția internă din sânul armatei și al guvernului. Să nu uităm că Ministrul Apărării, Oleksii Reznikov, a fost implicat în semnarea unor contracte umflate care asigurau hrana soldaților, iar adjunctul său, Vasyl Lozinskyi, a fost arestat pentru luare de mită. Sute de milioane de dolari s-au evaporat, dacă nu cumva miliarde.
04.04.202501:29
Regret sincer că, zilele trecute, am căutat să mă apăr de-o acuzație mincinoasă într-un limbaj neadecvat. Am înțeles mult mai bine, în ultimele douăzeci și patru de ore, că exprimarea argotică aleasă într-un monolog YouTube (prin care echivalam, pe bună dreptate, calomnia cu prostituția) a creat o stare de tulburare, dezamăgire sau revoltă în anumite cercuri.
Fără să fie o păcăleală de 1 aprilie, doresc să aduc la cunoștința Dumneavoastră următoarele:
1) Am crezut mereu că misiunea unui om de cultură este să unească, nu să dezbine; să înalțe sufletele, nu să le rănească. E motivul pentru care am și organizat la Palatul Parlamentului evenimente artistice și colocvii academice deschise tuturor, indiferent de afiliere politică sau convingere doctrinară. Când urci pe verticală, Stânga și Dreapta devin detalii nesemnificative.
2) Din decembrie 2024 și până astăzi, am colaborat cu membrii partidelor parlamentare și extra-parlamentare pentru a promova pictori, scriitori și sculptori autohtoni, pentru a omagia eroii credinței, pentru a lăuda sfinții închisorilor, dar și personalitățile exilului românesc. În doar patru luni, alături de o echipă dedicată, am făcut zeci de isprăvi extraordinare la Comisia de Cultură a Camerei Deputaților. Vă mulțumesc pentru încrederea oferită!
3) În țara noastră, polarizarea ideologică, tensiunea socială și violența verbală au atins cote foarte ridicate. Organizarea a cinci campanii electorale consecutive pot aduce stări de tulburare. Nu este o scuză pentru linșajul, denigrarea sau atacul la persoană organizate sistematic împotriva unor personalități din zona suveranistă.
3 bis) Anul acesta, unii oficiali ai Statului român au cerut denazificarea Americii, fără să fie sancționați. Alții au făcut elogiul cenzurii. Ne-am trezit recent — pe scena Teatrului Național din București — cu momente de blasfemie la adresa unor simboluri ale creștinismului... Toate excesele alimentează, previzibil, alte excese. E timpul să ne oprim escalada urii.
4) Am deplina credință, asumată cu maximă responsabilitate, că toți oamenii cu o puternică voce-n agora trebuie să-și modereze tonul și să echilibreze conversația despre binele comun. Consider nefericitul episod prin care am trecut o lecție învățată.
5) CNA este o instituție chemată să amendeze orice comportament vădit părtinitor la adresa oamenilor care, prin crezul personal creștin și printr-o filozofie tradiționalistă, împărtășesc o viziune conservatoare despre lume și viață. (Nu s-a întâmplat acest lucru după ultima mea apariție la B1tv!) A iubi tradiția lui Eminescu nu înseamnă să aduci România în sfera de influență a Rusiei. A critica liderii de la Bruxelles pentru fapte de corupție sau partizanat woke nu înseamnă să negi valorile europene. Dimpotrivă.
6) Comisia de Cultură a Camerei Deputaților va fi obligată, în următoarele luni, să organizeze dezbateri esențiale despre Televiziunea Publică, despre Internet și libertatea de opinie, despre legea patrimoniului și alte chestiuni vitale pentru România. Nu contează funcțiile trecătoare, ci contribuția substanțială a fiecărui parlamentar la binele țării.
7) Fie cetățeni, fie demnitari, fie ziariști, fie birocrați, suntem cu toții oameni. Avem de învățat din greșeli, dar avem și o limită în fața abuzurilor și a zoaielor care ating, regretabil, și sfera familiei. E cazul să revenim la decență.
Viitorul Președinte va fi ales pentru că respectă demnitatea poporului român, pentru că știe să protejeze ființele vulnerabile, pentru mediază elegant între instituțiile Statului și, mai ales, pentru că dorește să vindece rănile deschise ale corpului social. Cum? Prin bunătate, dragoste și îndelungă răbdare.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Vă mulțumesc.
Fără să fie o păcăleală de 1 aprilie, doresc să aduc la cunoștința Dumneavoastră următoarele:
1) Am crezut mereu că misiunea unui om de cultură este să unească, nu să dezbine; să înalțe sufletele, nu să le rănească. E motivul pentru care am și organizat la Palatul Parlamentului evenimente artistice și colocvii academice deschise tuturor, indiferent de afiliere politică sau convingere doctrinară. Când urci pe verticală, Stânga și Dreapta devin detalii nesemnificative.
2) Din decembrie 2024 și până astăzi, am colaborat cu membrii partidelor parlamentare și extra-parlamentare pentru a promova pictori, scriitori și sculptori autohtoni, pentru a omagia eroii credinței, pentru a lăuda sfinții închisorilor, dar și personalitățile exilului românesc. În doar patru luni, alături de o echipă dedicată, am făcut zeci de isprăvi extraordinare la Comisia de Cultură a Camerei Deputaților. Vă mulțumesc pentru încrederea oferită!
3) În țara noastră, polarizarea ideologică, tensiunea socială și violența verbală au atins cote foarte ridicate. Organizarea a cinci campanii electorale consecutive pot aduce stări de tulburare. Nu este o scuză pentru linșajul, denigrarea sau atacul la persoană organizate sistematic împotriva unor personalități din zona suveranistă.
3 bis) Anul acesta, unii oficiali ai Statului român au cerut denazificarea Americii, fără să fie sancționați. Alții au făcut elogiul cenzurii. Ne-am trezit recent — pe scena Teatrului Național din București — cu momente de blasfemie la adresa unor simboluri ale creștinismului... Toate excesele alimentează, previzibil, alte excese. E timpul să ne oprim escalada urii.
4) Am deplina credință, asumată cu maximă responsabilitate, că toți oamenii cu o puternică voce-n agora trebuie să-și modereze tonul și să echilibreze conversația despre binele comun. Consider nefericitul episod prin care am trecut o lecție învățată.
5) CNA este o instituție chemată să amendeze orice comportament vădit părtinitor la adresa oamenilor care, prin crezul personal creștin și printr-o filozofie tradiționalistă, împărtășesc o viziune conservatoare despre lume și viață. (Nu s-a întâmplat acest lucru după ultima mea apariție la B1tv!) A iubi tradiția lui Eminescu nu înseamnă să aduci România în sfera de influență a Rusiei. A critica liderii de la Bruxelles pentru fapte de corupție sau partizanat woke nu înseamnă să negi valorile europene. Dimpotrivă.
6) Comisia de Cultură a Camerei Deputaților va fi obligată, în următoarele luni, să organizeze dezbateri esențiale despre Televiziunea Publică, despre Internet și libertatea de opinie, despre legea patrimoniului și alte chestiuni vitale pentru România. Nu contează funcțiile trecătoare, ci contribuția substanțială a fiecărui parlamentar la binele țării.
7) Fie cetățeni, fie demnitari, fie ziariști, fie birocrați, suntem cu toții oameni. Avem de învățat din greșeli, dar avem și o limită în fața abuzurilor și a zoaielor care ating, regretabil, și sfera familiei. E cazul să revenim la decență.
Viitorul Președinte va fi ales pentru că respectă demnitatea poporului român, pentru că știe să protejeze ființele vulnerabile, pentru mediază elegant între instituțiile Statului și, mai ales, pentru că dorește să vindece rănile deschise ale corpului social. Cum? Prin bunătate, dragoste și îndelungă răbdare.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Vă mulțumesc.
24.03.202509:59
16.03.202507:04
Konrad Adenauer: “Păcat că Dumnezeu, care a pus o limită inteligenţei omeneşti, n-a pus o limită şi prostiei omeneşti”.
05.03.202521:52
28.02.202513:56
Ucraina a pierdut
https://youtube.com/live/iLdR-bCSbEM?feature=share
https://youtube.com/live/iLdR-bCSbEM?feature=share
24.04.202509:42
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a dezvăluit o schemă de corupție în achiziționarea a aproape 100.000 de obuze. Peste 40 milioane de dolari au fost transferați în străinătate de către oficiali ai Ministerului Apărării, fără ca muniția să fie livrată. Au fost deturnate fonduri alocate Ministerului Agriculturii. Foști aliați ai lui Zelensky, precum Oleksii Arestovych, îl acuză pe liderul ucrainean de autoritarism și stil dictatorial.
Tot mai mulți cetățeni ai Ucrainei (mamele și soțiile-văduve, în special) își doresc pacea și organizarea de alegeri libere. Din acest motiv, credibilitatea regimului Zelensky scade și-n ochii europenilor.
În aceste săptămâni și luni, se decide soarta unei națiuni ajunsă, tragic, în pragul epuizării fizice și morale.
În absența unui armistițiu rezonabil și a unei soluții diplomatice durabile, Ucraina riscă nu doar pierderea teritoriilor deja cucerite de Rusia, ci și retragerea susținerii Statelor Unite.
În vreme ce Moscova pariază cinic pe războiul de uzură, Zelensky trebuie să aleagă: va rămâne simbolul unui eroism fără ieșire sau va deveni arhitectul unei păci necesare?
Până atunci, războiul continuă. Și cu fiecare zi, prețul rezistenței armate crește.
Tot mai mulți cetățeni ai Ucrainei (mamele și soțiile-văduve, în special) își doresc pacea și organizarea de alegeri libere. Din acest motiv, credibilitatea regimului Zelensky scade și-n ochii europenilor.
În aceste săptămâni și luni, se decide soarta unei națiuni ajunsă, tragic, în pragul epuizării fizice și morale.
În absența unui armistițiu rezonabil și a unei soluții diplomatice durabile, Ucraina riscă nu doar pierderea teritoriilor deja cucerite de Rusia, ci și retragerea susținerii Statelor Unite.
În vreme ce Moscova pariază cinic pe războiul de uzură, Zelensky trebuie să aleagă: va rămâne simbolul unui eroism fără ieșire sau va deveni arhitectul unei păci necesare?
Până atunci, războiul continuă. Și cu fiecare zi, prețul rezistenței armate crește.
30.03.202516:05
Am dormit liniștit zilele acestea, pentru că n-am înjurat pe nimeni (cu nume și prenume) atunci când am așezat ticăloșia celor care mă acuză de „putinism” pe picior de egalitate cu prostituția intelectuală. Am arătat într-un limbaj tăios — deloc străin de scrisorile lui Luther sau dramaturgia lui Rabelais — de ce calomnia & minciuna merită, uneori, o replică viguroasă. Și pentru c-am vorbit despre curvie sau necinste, iată-l pe Toader Paleologu sărind ca ars.
Hmmm… Perfect psihanalizabil, mi-am zis. De ce ce fierbe iarăși reformistul de serviciu al politicii noastre laice și bisericești? Vrea oare să schimbe iarăși data Paștelui ortodox, m-am întrebat? Slabe șanse, pentru că rugăciunile lui Th.P. din sfânta noastră Biserică nu depășesc numărul peștilor din Marea Moartă…
De unde îi vin toți dracii? Poate că supărarea junelui e provocată de îndrăzneala noastră de-a elogia sfinții închisorilor în Parlamentul României, fără să uităm turnătoriile intelectualilor din epoca Pauker-Dej-Ceaușescu. Paleologu, fost Ministru al Culturii, n-a mișcat un deget să ridice măcar fundația unui Muzeu al Dictaturii Comuniste la București. Noi, în schimb, omagiem memoria părintelui Arsenie Boca sau Nicolae Steinhardt la Camera Deputaților…
În plus, îi sunt detestabil pentru c-am criticat prin toamna lui 2019 rezultatele politice ale celui care se visa Președintele României, fără să depășească colosalul prag electoral de 5% (barem fixat de vechea lui prietenă: Elena Udrea). Mai sunt criticat de Paleologu și pentru c-am remarcat (prin diferite interviuri TV) lașitatea unor cărturari și farisei ascunși prin case, poduri sau farmacii în toată perioada pandemiei.
Sunt, așadar, „un derbedeu” și pledez vinovat.
Mi-am permis să răsfoiesc dosarele imunde ale Securității: documentele urât mirositoare care scot la iveală implicarea lui Alexandru Paleologu în procesul de „reeducare” al foștilor deținuți politici.
Pentru anumite favoruri materiale, tatăl juniorului a acceptat să devină agent și colaborator sub numele de cod „Marin Oltescu”. Și-a renegat opțiunea liberal-conservatoare din prima tinerețe. Le-a impus colegilor de celulă să parcurgă pasaje întregi din operele lui Lenin și Karl Marx! Mai târziu, după ce-a ieșit din închisoare, a continuat să-și trădeze conștiința, scriind articole la comandă împotriva foștilor prieteni (e.g., Mihai Fărcășanu sau Emil Cioran).
După 1989, conu Alecu și-a justificat legiunea de compromisuri printr-o retorică diluată într-un stil franțuzit, omițând să ne spună, de pildă, că Securitatea l-a plătit pentru fiecare din numeroasele lui delațiuni.
La apus de soare, „boierul” Paleologu n-a ezitat să primească un premiu de 50.000 euro de la pușcăriașul Sorin Ovidiu Vântu, trimițându-l pe Toader la studii în America, pe banii păgubiților de la FNI…. La final de carieră, bătrânul (dar șarmantul) turnător i-a cerut lui Traian Băsescu să-l trimită ambasador în Danemarca pe inegalabilul diplomat Theodor Paleologu…
Așa a început cariera lingușelilor bine ornate ale celui care a primit totul în viață ca pe o pleașcă.
Așa s-a clădit soclul statuii unei ditamai piticanii arghirofile, fricoase și oportuniste.
Hmmm… Perfect psihanalizabil, mi-am zis. De ce ce fierbe iarăși reformistul de serviciu al politicii noastre laice și bisericești? Vrea oare să schimbe iarăși data Paștelui ortodox, m-am întrebat? Slabe șanse, pentru că rugăciunile lui Th.P. din sfânta noastră Biserică nu depășesc numărul peștilor din Marea Moartă…
De unde îi vin toți dracii? Poate că supărarea junelui e provocată de îndrăzneala noastră de-a elogia sfinții închisorilor în Parlamentul României, fără să uităm turnătoriile intelectualilor din epoca Pauker-Dej-Ceaușescu. Paleologu, fost Ministru al Culturii, n-a mișcat un deget să ridice măcar fundația unui Muzeu al Dictaturii Comuniste la București. Noi, în schimb, omagiem memoria părintelui Arsenie Boca sau Nicolae Steinhardt la Camera Deputaților…
În plus, îi sunt detestabil pentru c-am criticat prin toamna lui 2019 rezultatele politice ale celui care se visa Președintele României, fără să depășească colosalul prag electoral de 5% (barem fixat de vechea lui prietenă: Elena Udrea). Mai sunt criticat de Paleologu și pentru c-am remarcat (prin diferite interviuri TV) lașitatea unor cărturari și farisei ascunși prin case, poduri sau farmacii în toată perioada pandemiei.
Sunt, așadar, „un derbedeu” și pledez vinovat.
Mi-am permis să răsfoiesc dosarele imunde ale Securității: documentele urât mirositoare care scot la iveală implicarea lui Alexandru Paleologu în procesul de „reeducare” al foștilor deținuți politici.
Pentru anumite favoruri materiale, tatăl juniorului a acceptat să devină agent și colaborator sub numele de cod „Marin Oltescu”. Și-a renegat opțiunea liberal-conservatoare din prima tinerețe. Le-a impus colegilor de celulă să parcurgă pasaje întregi din operele lui Lenin și Karl Marx! Mai târziu, după ce-a ieșit din închisoare, a continuat să-și trădeze conștiința, scriind articole la comandă împotriva foștilor prieteni (e.g., Mihai Fărcășanu sau Emil Cioran).
După 1989, conu Alecu și-a justificat legiunea de compromisuri printr-o retorică diluată într-un stil franțuzit, omițând să ne spună, de pildă, că Securitatea l-a plătit pentru fiecare din numeroasele lui delațiuni.
La apus de soare, „boierul” Paleologu n-a ezitat să primească un premiu de 50.000 euro de la pușcăriașul Sorin Ovidiu Vântu, trimițându-l pe Toader la studii în America, pe banii păgubiților de la FNI…. La final de carieră, bătrânul (dar șarmantul) turnător i-a cerut lui Traian Băsescu să-l trimită ambasador în Danemarca pe inegalabilul diplomat Theodor Paleologu…
Așa a început cariera lingușelilor bine ornate ale celui care a primit totul în viață ca pe o pleașcă.
Așa s-a clădit soclul statuii unei ditamai piticanii arghirofile, fricoase și oportuniste.
22.03.202521:08
10.03.202520:59
27.02.202512:55
Fascism, legionarism, extremism
https://youtube.com/live/awpKqwGfzOc?feature=share
https://youtube.com/live/awpKqwGfzOc?feature=share
Shown 1 - 24 of 65
Log in to unlock more functionality.