(2/2) România a fost ocupată gradual de forțe externe statale și para-statale, până la a fi adusă în statutul de colonie. În raport cu ele, politicienii și statul paralel, care controlează instituțiile cheie, sunt colaboraționiști, care urmează interese oportuniste anti-naționale. Acele forțe externe au un program metodic de destructurare a conștiinței naționale, la care iau parte cu mare zel oportuniștii din elitele intelectuale, mediatice și de educație.
Stăpânii din afară ai României nu ar ezita să o folosească drept carne de tun și poligon pentru un război prin intermediar cu alte țări. Etapa finală a ocupării României e colonizarea propriu-zisă cu milioane de alți locuitori, care să fie instalați aici ca în restul Europei, marginalizând sau transformând în minoritate populația autohtonă întâi în marile orașe, apoi și în sate. Localnici și venetici deopotrivă urmează a fi reduși la statutul de forță de muncă interschimbabilă într-un simplu teritoriu administrativ, în care resursele și posibilitățile de afaceri independente sunt acaparate.
Pentru a preveni revolta populației locale (care urmează să înțeleagă abia într-un stadiu tardiv efectele acestui aranjament) au fost puse din timp la punct instituții și legi ale cenzurii, cu un caracter represiv. Au fost cheltuite resurse bugetare importante pentru asigurarea fidelității aparatului colaboraționist de propagandă și represiune, care beneficiază de acces privilegiat la resurse, salarii și pensii speciale.
S-a investit mult și în spălarea pe creier a noilor generații, în divertismentul imbecilizant care să distragă de la temele de profunzime, în distrugerea reperelor identitare și a stimei de sine a populației țintă, care repetă din reflex formulele de auto-denigrare cu care a fost hrănită.
Organizarea regulată de alegeri, cu dispute pasionale între stânga și dreapta, în rândul castei colaboraționiste, era mai curând un impediment în calea trezirii populației de rând la aceste realități. Cu atât mai păguboasă ar fi fost situația în care chiar elitele ostile ar fi produs politicieni carismatici și inteligenți, care să sune convingător pentru votanți. În această privință, chiar apariția unor tălâmbi ca Iohannis, Ciucă, Ciolacu, Bolojan, Nicușor, e o binecuvântare pentru mersul lucrurilor.
Deși situația pare fără ieșire, suntem - la nivel mental - la ani lumină acum, față de unde eram cu doar o jumătate de an în urmă. Sigur, ar fi o cerință minimală să se țină alegeri libere, cu toți candidații. Dar pericolul ar fi ca asta să devină preocuparea principală sau câștigarea unor alegeri „parțial libere”, ținta principală a „suveraniștilor”, în locul temei majore a ocupației străine și efectelor ei.
