Ce n-a reusit boicotul, reuseste Piedone cu sanepidul. Seful ANPC e la al treilea mall din Bucuresti in care inchide hipermarketul de la parter si restaurantele fast food de la etaj. Le-a gasit ulei neschimbat cu saptamanile, tavi degradate, marfa depozitata alandala in frigidere, sosuri care nu erai la rece, zice ca si gandaci...
Asta arata cat de usor poate fi preluata o reteta populista, de la unul la altul, care incearca sa mai ciupeasca atentie si simpatie. Daca spun ca e un circ indoielnic, se vor gasi unii sa inteleaga ca apar supermarketurile si fast-food-urile.
Poate multi nu isi mai amintesc, dar Piedone chiar asa a fost lansat, pe vremea cand Adrian Nastase incepuse sa se creada dictator. Umpluse guvernul de securisti (dar asta a fost o constanta a tranzitiei) unii destul de ageri, altii, sinistri. Atunci s-au lansat Gabriel Oprea, Ponta, Dan Ioan Popescu, Ioan Rus, Vasile Dancu, Dan Nica, Cristi Diaconescu, Mickey Spaga, Titus Corlatean, Octavian Morariu. Persistau dinozaurii Octav Cozmanca, Miron Mitrea. Se dadeau tunuri cu Petrache si Bitner.
Dar, inca mai important, se instrainau ultimele vestigii industriale si resurse, multe ca plocon pentru primirea in UE sau NATO. Atunci s-au dat Petrom, Sidex, contractele Bechtel si Rosia Montana, multe.
Masoneria a fost declarata organizatie de utilitate publica si s-a dat prima lege care pedepsea necredinta in versiunea oficiala asupra celui de-al doilea razboi mondial. Era sfarsitul unui deceniu de libera exprimare castigat la Revolutie. Daca pe timpul lui Constantinescu fusese un duopol in televiziune, cu Antena cu PSD si ProTV cu PNL, acum Nastase le incalecase pe amandoua. (Oficial, ca Pro intrase in datorii, sterse printr-o schema cu Adrian Sarbu, Hrebenciuc, Becali si Fathi Taher. Sau poate asa fusese consemnul de la Lauder.) Fapt e ca nu mai exista televiziune de opozitie si, in afara de Vadim, nu mai avea nimeni curaj sa il atace la rupere pe Arogant.
E, si ca sa acopere toata mizeria aia, au inventat stirile de la ora 5 la ProTV, reality show-urile cu sex si scandal, concursurile cu mega premii, au adus prima data manelistii pe televizor si personajul Piedone. Nici nu-l chema asa, si-a luat numele de la filmele alea de categorie B, ca era hilar de gras.
Si facea un spectacol kitsch, dar care racorea masele. Rasturna tarabele in piete, prindea negustori cu cantar masluit, dadea cu piciorul la marfa vanduta de cate o babuta pe trotuar. Lumea se uita si zicea ca se face dreptate. Legenda urbana spune ca se ducea si fara televiziuni in control si devenea mai cooperant cu patronii.
Acum tot e ceva ca a trecut la alt nivel, face instructie cu brutarii unor mari corporatii. La unele are dreptate, la altele cauta nod in papura pentru show. Se rasteste, ii tutuieste, le varsa uleiul pe masa, tot tacamul...
La fast food n-ar trebui sa mananci deloc sau extrem de rar, oricat de des ar schimba uleiul. Iar la supermarketuri nu igiena e miezul problemei, ca per total stau mai bine la asta decat puteau firmele mici. Problemele cu ele sunt de alt tip, nu de resortul lui: ca au monopolizat piata, deci dicteaza pretul, ca defavorizeaza furnizorii români, ca isi ascund profiturile, ca promoveaza marfurile chimizate... Sunt lucruri pe care nu le rezolvi cu hei rup la televizor sau cu boicot. Dar e bine ca politicienii sunt atat de speriati ca au pierdut sustinerea populara, incat incearca sa dea satisfactie chiar trecand pragul multinationalelor. Simt si ei ca e groasa. Alta data ar fi intervenit ambasadele daca indrazneau.
