🔴🔴🔴 Alexandr Stoianoglo – din tăcere convenabilă în justiție selectivă
Citind unele postări semnate de Alexandr Stoianoglo, te apucă un soi de greață combinată cu hohote de râs.
Omul care a stat ani în șir cu dosarele grele pe birou și le-a tratat ca pe bibelouri de porțelan pozează azi în justițiar indignat. Postează. Acuză. Se declară șocat. Exact la timp, înainte de campanie.
Fostul Procuror General, azi politician cu ambiții, se revoltă public pe tema eliberării interlopului Alexandru Sinigur, alias „Синий”, condamnat pe viață.
Dar despre propriul mandat, pauză totală.
Unde era Stoianoglo când Grigori Caramalac, zis Bulgaru, „hoț în lege”, își ștergea liniștit urmele penale?
Ce-a făcut cu Oleg Pruteanu, zis Borman, figură-cheie în lumea interlopă, dar tratat cu respect în birourile Procuraturii?
Cum a acționat în dosarele lui Veaceslav Platon, personaj cu CV penal și statut schimbător în funcție de cum bătea vântul politic sau grosimea portofelului?
Și apropo, ce s-a întâmplat când Constantin Țuțu s-a întors liniștit în țară, deși avea dosar penal? Nimic.
N-a fost reținut, n-a fost deranjat. Acum face reels-uri și e bine mersi.
Spoiler: n-a făcut nimic. A tăcut. A ignorat. A închis ochii.
Sau poate a privit strategic în altă parte, cât timp ușile se deschideau discret pentru cei „potriviți”.
Astăzi, fără funcție, dar cu cont de Telegram, Stoianoglo joacă rolul moralistului reformator.
Ține lecții despre lege, după ce a fost simbolul inacțiunii.
Apără o justiție pe care a păstorit-o și n-a mișcat-o din loc.
A tăcut când Bulgaru „renaștea”, când Borman era lăsat în pace, când Platon intra în Procuratură mai des decât sub fusă la солнышко,
și când Țuțu se plimba nestingherit, de parcă n-ar fi avut niciodată vreo umbră penală.
Dar acum vorbește. Pentru că acum are nevoie de un loc pe listă.
Și, desigur, trebuie să-l credem că „luptă pentru adevăr”, nicidecum pentru o revenire politică.
Că tot ce face nu e pentru imagine, ci din pură conștiință civică.
Că vrea o versiune „curată” a propriei istorii — în care n-a fost nici comod, nici convenabil, nici prea util rețelelor care azi îi ridică ode.
Dacă tot vrea răspunsuri despre eliberări scandaloase, poate începe cu cele pe care le-a permis el însuși.
Poate cere și el un drept la replică — în fața oamenilor, nu doar în fața camerei.
Până atunci, lecțiile lui de morală sună fals.
Iar vocea lui – oricât de gravă și afectată ar părea azi – este vocea unui sistem care a știut prea multe și a spus prea puțin.
