Caută Mântuirea
Mărturii din Viețile Sfinților și Pateric ☦
关联群组
"Caută Mântuirea" 群组最新帖子
23.04.202506:42
„Dacă diavolul nu prigonea pe creştini şi n-ar fi pornit război împotriva Bisericii, n-am fi avut mucenici. Iar dacă n-ar fi fost mucenici, viaţa noastră ar fi fost tristă şi fără Sărbătoare. Căci ce este egal în valoare cu aceste Sărbători? Adevărata evlavie este de a te închina şi de a cinsti pe cei care au suferit cu răbdare patimi pentru Domnul, şi care s-au pregătit pentru cea mai mare primejdie, moartea. Sfinţii mucenici au ajuns corifei şi înainte stătători. Oameni nemuritori din pricina vieţii lor frumoase, veşnic vii, pentru că au dispreţuit viaţa, au schimbat sângele lor cu împărăţia cerească şi au declarat corpul cel ispititor, binefăcător sufletului.” (Sfântul Cuvios Asterie, episcopul Amasiei)
Să cerem mijlocirea Sfântului Mucenic Gheorghe și a tuturor Sfinților, știind că sunt prietenii lui Dumnezeu, urmându-le viețile, dragostea și credinţa.
@cautamantuirea
Să cerem mijlocirea Sfântului Mucenic Gheorghe și a tuturor Sfinților, știind că sunt prietenii lui Dumnezeu, urmându-le viețile, dragostea și credinţa.
@cautamantuirea
23.04.202506:10
Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Doar credinţa neclintită în Înviere i-a putut determina pe creştini să pecetluiască cu propriul sânge adevărurile creştinismului, devenind mucenici și mărturisitori ai Celui Care a biruit puterea morţii.
„Pe icoana Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruință, vedem o persoană care a avut bărbăția de a lupta cu răul, de a lupta cu răul față către față, știind bine că lupta aceasta îl poate costa viața. Sfântul Gheorghe este reprezentat sub chipul unui cavaler fără de frică, care luptă cu un dragon, iar la porțile palatului stă fecioara pe care vrea să o salveze. În fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a acestei fecioare curate: castitatea noastră, curăţia şi cinstea, integritatea şi multe alte lucruri care ne înrudesc cu Dumnezeul Cel viu. Impotriva tuturor acestora se războiesc puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, gata fiind să distrugă frumuseţea aceasta, astfel încât să nu mai rămână nimic în afară de moarte, de distrugere şi de alterare – să ne piardă nu numai pe noi înşine, dar şi pe Dumnezeu”, ne spune mitr. Antonie de Suroj.
Fiecare dintre noi suntem chemați la această măreţie sufletească a duhului cavaleresc, de a depăși starea de nepăsare și indiferență și a ne ridica la luptă pentru tot ce este sfânt, nobil și frumos, atât de dragul propriilor suflete, cât şi de dragul lui Dumnezeu, Care ne oferă noblețea și frumuseţea aceasta. Dacă ni le dorim, cu adevărat, luptăm pentru ele. „Dumnezeu nu a făgăduit nicicum şi nicicând roade dulci fără mai întâi slujire, nici slavă fără mai întâi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întâi mergerea pe cărarea cea strâmtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întâi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întâi plâns cu lacrimi şi jertfire de sine”, mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici.
@cautamantuirea
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Doar credinţa neclintită în Înviere i-a putut determina pe creştini să pecetluiască cu propriul sânge adevărurile creştinismului, devenind mucenici și mărturisitori ai Celui Care a biruit puterea morţii.
„Pe icoana Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruință, vedem o persoană care a avut bărbăția de a lupta cu răul, de a lupta cu răul față către față, știind bine că lupta aceasta îl poate costa viața. Sfântul Gheorghe este reprezentat sub chipul unui cavaler fără de frică, care luptă cu un dragon, iar la porțile palatului stă fecioara pe care vrea să o salveze. În fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a acestei fecioare curate: castitatea noastră, curăţia şi cinstea, integritatea şi multe alte lucruri care ne înrudesc cu Dumnezeul Cel viu. Impotriva tuturor acestora se războiesc puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, gata fiind să distrugă frumuseţea aceasta, astfel încât să nu mai rămână nimic în afară de moarte, de distrugere şi de alterare – să ne piardă nu numai pe noi înşine, dar şi pe Dumnezeu”, ne spune mitr. Antonie de Suroj.
Fiecare dintre noi suntem chemați la această măreţie sufletească a duhului cavaleresc, de a depăși starea de nepăsare și indiferență și a ne ridica la luptă pentru tot ce este sfânt, nobil și frumos, atât de dragul propriilor suflete, cât şi de dragul lui Dumnezeu, Care ne oferă noblețea și frumuseţea aceasta. Dacă ni le dorim, cu adevărat, luptăm pentru ele. „Dumnezeu nu a făgăduit nicicum şi nicicând roade dulci fără mai întâi slujire, nici slavă fără mai întâi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întâi mergerea pe cărarea cea strâmtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întâi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întâi plâns cu lacrimi şi jertfire de sine”, mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici.
@cautamantuirea
23.04.202505:57
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, rămâne un exemplu de mărturisire a lui Hristos – cel care a mărturisit chiar până la moarte dreapta credință în Cel care este Biruitorul iadului și al morții.
O dovadă este și rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule și biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în al 43-lea an al Domniei Sale”.
@cautamantuirea
O dovadă este și rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule și biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în al 43-lea an al Domniei Sale”.
@cautamantuirea
23.04.202505:52
Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinţi creştini şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul şi cu mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo şi multe averi. Ajuns la vârsta maturităţii şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat viaţa de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până şi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, împăratul Diocleţian a stârnit prigoană împotriva creştinilor şi cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului, mărturisind deschis că este creştin şi că doreşte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, Diocleţian a poruncit ca sfântul să fie întemniţat şi supus la chinuri groaznice. În vremea reţinerii sale în temniţă, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat.
După multe şi cumplite suferinţe, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele şi oraşele României foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea acestui sfânt. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, iar al treilea braţ al Dunării se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe. De asemenea, şi Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale îl are ca ocrotitor spiritual.
@cautamantuirea
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinţi creştini şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul şi cu mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo şi multe averi. Ajuns la vârsta maturităţii şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat viaţa de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până şi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, împăratul Diocleţian a stârnit prigoană împotriva creştinilor şi cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului, mărturisind deschis că este creştin şi că doreşte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, Diocleţian a poruncit ca sfântul să fie întemniţat şi supus la chinuri groaznice. În vremea reţinerii sale în temniţă, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat.
După multe şi cumplite suferinţe, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele şi oraşele României foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea acestui sfânt. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, iar al treilea braţ al Dunării se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe. De asemenea, şi Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale îl are ca ocrotitor spiritual.
@cautamantuirea
21.04.202518:11
💚💚💚
@cautamantuirea
@cautamantuirea
21.04.202515:03
A murit o unealtă a globaliștilor.
Papa Francisc a fost folosit în repetate rânduri în scop propagandistic deviind grav nu o dată de la principiile și morala creștină. Nu doar că a binecuvântat cuplurile lgbt dar s-a și afișat cu însemne ale propagandei gay, iar asta nu e nici despre iubire de semeni și nici despre toleranță ci în mod clar despre îmbrățișarea imoralității.
A fost și un vector al vacciniștilor în pandemie, el declarând ca a refuza vaccinul este sinucidere. S-a dovedit ulterior că a fost exact invers.
A exprimat și susținut o serie de reinterpretări și erezii chiar și pentru dogma catolică a cărui infailibil apărător era pe hârtie, având contestatari chiar printre episcopi și cardinali.
Nu sunt adeptul și nu consider a fi corect să urmăm sintagma ,,despre morți numai de bine" , mai ales când vorbim de cineva care a influențat miliarde de oameni.
Nu suntem noi judecători, însă deviațiile de la normal și firesc trebuie semnalate.
Le doresc fraților catolici să aibă parte de un viitor conducător religios care să îi apropie de Adevăr și treptat să renunțe la ceea ce îi desparte în mare de Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească: infailibilitatea papală, supremația papală, Dogma Filioque, doctrina purgatoriului.
Dumnezeu să-l ierte pe Papa Francisc!
Sursa:https://www.facebook.com/share/p/166AR92nxB/
@cautamantuirea
Papa Francisc a fost folosit în repetate rânduri în scop propagandistic deviind grav nu o dată de la principiile și morala creștină. Nu doar că a binecuvântat cuplurile lgbt dar s-a și afișat cu însemne ale propagandei gay, iar asta nu e nici despre iubire de semeni și nici despre toleranță ci în mod clar despre îmbrățișarea imoralității.
A fost și un vector al vacciniștilor în pandemie, el declarând ca a refuza vaccinul este sinucidere. S-a dovedit ulterior că a fost exact invers.
A exprimat și susținut o serie de reinterpretări și erezii chiar și pentru dogma catolică a cărui infailibil apărător era pe hârtie, având contestatari chiar printre episcopi și cardinali.
Nu sunt adeptul și nu consider a fi corect să urmăm sintagma ,,despre morți numai de bine" , mai ales când vorbim de cineva care a influențat miliarde de oameni.
Nu suntem noi judecători, însă deviațiile de la normal și firesc trebuie semnalate.
Le doresc fraților catolici să aibă parte de un viitor conducător religios care să îi apropie de Adevăr și treptat să renunțe la ceea ce îi desparte în mare de Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească: infailibilitatea papală, supremația papală, Dogma Filioque, doctrina purgatoriului.
Dumnezeu să-l ierte pe Papa Francisc!
Sursa:https://www.facebook.com/share/p/166AR92nxB/
@cautamantuirea
21.04.202509:53
Hristos a Înviat ! Așa va învia și dreptatea neamului românesc !
@cautamantuirea
@cautamantuirea
21.04.202508:53
Săptămâna Luminată (o continuă Înviere)
În aceste zile toată suflarea creștinească intonează Canonul Învierii care începe cu cântarea: „Ziua învierii! Popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.
Întreaga săptămână se slujește ca la Paști. Atât de frumoasă și profundă este slujba, încât ai impresia că viața e o permanentă bucurie alături de Hristos Cel Înviat !
Cât de frumos ar fi să menținem pe tot parcursul anului starea noastră sufletească în această rugăciune de slavă și mulțumire, adusă Răscumpărătorului neamului omenesc !
Și dacă toate zilele săptămânii duc către duminică, fiind cinstită drept zi a Învierii și numită ”Învierea cea mică”, toate duminicile ne gătesc către duminica duminicilor – Sf. Paști.
„Toate sărbătorile bisericeşti ar fi lipsite de sens dacă n-ar exista Sf. Paşti. Dacă Hristos n-ar fi înviat, celelalte evenimente evanghelice ar putea fi privite doar în context istoric şi alt preţ, decât moral şi cultural, n-ar fi avut. Noi spunem că fiecare sărbătoare creştinească aparţine veşniciei, deoarece duhovniceşte o umple Paştile. Veşnicia e prezentă în vremea noastră şi noi devenim coparticipanţi reali la această sărbătoare.” (Părintele Alexie Uminski).
În aceste zile luminate suntem în duhul sărbătorii Învierii Domnului. Ne-am pregătit zece săptămâni pentru a simți și a trăi Sfintele Paști, iar bucuria sărbătorii durează până la Înălțare, atâta timp cât Hristos Cel Înviat este în preajma noastră.
Astfel, ne dăm seama că Dumnezeu este cu noi, nu ne lasă. „Toată istoria creștinismului nu este altceva decât istoria unei singure și unice minuni, a minunii învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creștinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire.” (Sf. Iustin Popovici)
De asta e bine să acceptăm Crucea, prin care e posibilă Învierea. Ea este scara care duce la Dumnezeu. „Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că țelul suprem este Învierea. Da! Această înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferințelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creștini.” (Părintele Constantin Voicescu).
Să îndrăznim, pentru a fi vrednici de Înviere ! Zile cu bucurie tuturor, în continuare !
@cautamantuirea
În aceste zile toată suflarea creștinească intonează Canonul Învierii care începe cu cântarea: „Ziua învierii! Popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.
Întreaga săptămână se slujește ca la Paști. Atât de frumoasă și profundă este slujba, încât ai impresia că viața e o permanentă bucurie alături de Hristos Cel Înviat !
Cât de frumos ar fi să menținem pe tot parcursul anului starea noastră sufletească în această rugăciune de slavă și mulțumire, adusă Răscumpărătorului neamului omenesc !
Și dacă toate zilele săptămânii duc către duminică, fiind cinstită drept zi a Învierii și numită ”Învierea cea mică”, toate duminicile ne gătesc către duminica duminicilor – Sf. Paști.
„Toate sărbătorile bisericeşti ar fi lipsite de sens dacă n-ar exista Sf. Paşti. Dacă Hristos n-ar fi înviat, celelalte evenimente evanghelice ar putea fi privite doar în context istoric şi alt preţ, decât moral şi cultural, n-ar fi avut. Noi spunem că fiecare sărbătoare creştinească aparţine veşniciei, deoarece duhovniceşte o umple Paştile. Veşnicia e prezentă în vremea noastră şi noi devenim coparticipanţi reali la această sărbătoare.” (Părintele Alexie Uminski).
În aceste zile luminate suntem în duhul sărbătorii Învierii Domnului. Ne-am pregătit zece săptămâni pentru a simți și a trăi Sfintele Paști, iar bucuria sărbătorii durează până la Înălțare, atâta timp cât Hristos Cel Înviat este în preajma noastră.
Astfel, ne dăm seama că Dumnezeu este cu noi, nu ne lasă. „Toată istoria creștinismului nu este altceva decât istoria unei singure și unice minuni, a minunii învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creștinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire.” (Sf. Iustin Popovici)
De asta e bine să acceptăm Crucea, prin care e posibilă Învierea. Ea este scara care duce la Dumnezeu. „Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că țelul suprem este Învierea. Da! Această înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferințelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creștini.” (Părintele Constantin Voicescu).
Să îndrăznim, pentru a fi vrednici de Înviere ! Zile cu bucurie tuturor, în continuare !
@cautamantuirea
20.04.202505:50
HRISTOS A ÎNVIAT! …înseamnă că viața este mai tare decât moartea
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este Dumnezeu.
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este o lume cerească, lumea cea adevărată şi fără de moarte.
Hristos a înviat! – înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omeniri s-au îndreptăţit.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate problemele vieţii s-au dezlegat pe deplin.
S-au dezlegat toate problemele vieţii, s-au descoperit tainele cele mai de seamă şi mai chinuitoare, s-au sfărâmat lanţurile întunericului şi ale întristării, fiindcă Hristos a înviat!
din Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Ed. Predania
@cautamantuirea
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este Dumnezeu.
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este o lume cerească, lumea cea adevărată şi fără de moarte.
Hristos a înviat! – înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omeniri s-au îndreptăţit.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate problemele vieţii s-au dezlegat pe deplin.
S-au dezlegat toate problemele vieţii, s-au descoperit tainele cele mai de seamă şi mai chinuitoare, s-au sfărâmat lanţurile întunericului şi ale întristării, fiindcă Hristos a înviat!
din Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Ed. Predania
@cautamantuirea
20.04.202505:49
CÂND OSEMINTELE AU RĂSPUNS: ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».
Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt.
Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da. Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit. Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea.
Patericul Athonit
@cautamantuirea
S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».
Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt.
Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da. Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit. Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea.
Patericul Athonit
@cautamantuirea
20.04.202505:44
Scria Căpitanul în „Pământul strămoşesc” din 15 Aprilie 1928, adică exact 10 ani înainte de ultima sa arestare din Săptămâna Patimilor, care era să-l ducă pe înălţimile Golgotei legionare: „A înviat Hristos. Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; să li se pună pe cap coroana de spini, să urce Golgota în genunchi, cu Crucea în spate şi să se lase răstigniţi!… Legionari, fiţi voi copiii aceştia! Cine renunţă la mormânt renunţă la înviere. Căci aşa a vrut şi Dumnezeu: germenul unei înnoiri să nu poată creşte decât din moarte, din suferinţă … Nici Mântuitorul n-a putut birui fără suferinţă şi jertfă”.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
19.04.202522:59
Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.
Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că din mormânt, iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat.
S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât, s-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor.
Amin!
@cautamantuirea
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.
Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că din mormânt, iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat.
S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât, s-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor.
Amin!
@cautamantuirea
19.04.202522:57
Hristos a Înviat, plinind în sufletul nostru tot dorul şi toată nădejdea !
@cautamantuirea
@cautamantuirea
19.04.202512:12
"Iată, ne-a venit sărbătoarea cea dorită şi mântuitoare, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul păcii, pricina împăcării, încetarea războaielor şi călcarea morții.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
@cautamantuirea
@cautamantuirea
19.04.202511:44
HRISTOS A ÎNVIAT ! Lumina Sfântă a coborât și în acest an la Mormântul Domnului.
Să dea Bunul Dumnezeu ca şi inimile noastre să învieze şi să se umple de lumină !
@cautamantuirea
Să dea Bunul Dumnezeu ca şi inimile noastre să învieze şi să se umple de lumină !
@cautamantuirea
记录
23.04.202504:11
659订阅者12.03.202523:59
300引用指数09.03.202513:37
444每帖平均覆盖率09.03.202513:37
444广告帖子的平均覆盖率02.03.202519:32
44.44%ER09.03.202523:59
54.32%ERR
29.03.202510:46
36 de ani de la adormirea unui alt mare mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste, scriitorul și Monahul Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt este un nume foarte cunoscut nu doar pentru că a scris foarte mult, ci mai ales pentru apropierea lui de învăţătura Mântuitorului Hristos şi de călugaria sa la Mănăstirea Rohia.
Înainte de a fi creştin şi monah, avocatul, filosoful şi scriitorul Nicu Steinhardt a refuzat să fie turnător într-un proces răsunător, în 1959, împotriva unor intelectuali evlavioşi între care-i amintim pe Constantin Noica, Alexandru Paleologu, A. Acterian, Al. Teodoreanu şi alţii, spunând, în sala de judecată, că este o mare onoare pentru el să facă parte din acest lot de condamnaţi. 13 ani de muncă silnică aveau să însemne pentru el vorbele spuse la „aşa-numitul” proces.
La 15 martie 1960, a fost botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. În timpul detenţiei, a fost supus rigorilor comuniste din închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud etc. A fost eliberat în august 1964, începând o intensă activitate de traducător. O dată cu volumul „Între viaţă şi cărţi“, publicat în 1976, şi volumul „Incertitudini literare“ (1980), începea „deceniul operelor de autor“.
În anul 1980, intra în obştea Mănăstirii Rohia, fiind călugărit la 15 august. La mănăstire, a îndeplinit funcţia de bibliotecar, paralel intensificându-şi activitatea literară, dar şi preocupările legate de viaţa mănăstirească (participarea la slujbă, povăţuirea pelerinilor şi elaborarea predicilor). A trecut la cele veşnice la 29 martie 1989, în Spitalul din Baia Mare, iar la înmormântarea sa, supravegheată de securitate, au reuşit să se strângă cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului dictatorial.
Este autor al numeroase cărţi, cea mai importantă parte a operei sale apărând postum, după 1989, când regimul dictatorial din România a fost înlăturat. Printre acestea, se numără şi „Jurnalul Fericirii“, care, după propria-i mărturie, este testamentul său literar.
"Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!" - Pr. Nicolae Steinhardt
@cautamantuirea
Nicolae Steinhardt este un nume foarte cunoscut nu doar pentru că a scris foarte mult, ci mai ales pentru apropierea lui de învăţătura Mântuitorului Hristos şi de călugaria sa la Mănăstirea Rohia.
Înainte de a fi creştin şi monah, avocatul, filosoful şi scriitorul Nicu Steinhardt a refuzat să fie turnător într-un proces răsunător, în 1959, împotriva unor intelectuali evlavioşi între care-i amintim pe Constantin Noica, Alexandru Paleologu, A. Acterian, Al. Teodoreanu şi alţii, spunând, în sala de judecată, că este o mare onoare pentru el să facă parte din acest lot de condamnaţi. 13 ani de muncă silnică aveau să însemne pentru el vorbele spuse la „aşa-numitul” proces.
La 15 martie 1960, a fost botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. În timpul detenţiei, a fost supus rigorilor comuniste din închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud etc. A fost eliberat în august 1964, începând o intensă activitate de traducător. O dată cu volumul „Între viaţă şi cărţi“, publicat în 1976, şi volumul „Incertitudini literare“ (1980), începea „deceniul operelor de autor“.
În anul 1980, intra în obştea Mănăstirii Rohia, fiind călugărit la 15 august. La mănăstire, a îndeplinit funcţia de bibliotecar, paralel intensificându-şi activitatea literară, dar şi preocupările legate de viaţa mănăstirească (participarea la slujbă, povăţuirea pelerinilor şi elaborarea predicilor). A trecut la cele veşnice la 29 martie 1989, în Spitalul din Baia Mare, iar la înmormântarea sa, supravegheată de securitate, au reuşit să se strângă cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului dictatorial.
Este autor al numeroase cărţi, cea mai importantă parte a operei sale apărând postum, după 1989, când regimul dictatorial din România a fost înlăturat. Printre acestea, se numără şi „Jurnalul Fericirii“, care, după propria-i mărturie, este testamentul său literar.
"Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!" - Pr. Nicolae Steinhardt
@cautamantuirea
28.03.202507:27
Petre Țuțea: „Basarabia e pământ românesc. E pământul lui Ștefan cel Mare. Îmi pare rău, eu sunt mai savant ca Ștefan cel Mare. Dar, pe lângă el, eu sunt un măturător. Și n-am eu dreptul să renunț la pământul ăsta. Dacă-mi scoateți ochii, se găsește vreun român să mă ducă la mâncare, la culcare și să-mi dea să mănânc. Și nici atunci nu recunosc că Basarabia e rusească”.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
02.04.202513:12
Suflete al meu, scoală !
Suntem învăţaţi să alergăm. După servicii, după de-ale gurii, după de-ale confortului, după ... diverse „mai bine“ şi „mai bune“. Dăm de hrană trupului, că altfel ne-ar lăsa vehiculul în drum (şi, în plus, e o plăcere să te delectezi cu bunătăţuri culinare).
Dar cu sufletul ce facem? Pe el ne mai aducem aminte să-l hrănim? Zice o cântare din Post: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?“
Canonul cel Mare ne aduce aminte că suntem trecători, iar preocuparea noastră ar trebui să fie de ce va fi DINCOLO de viaţa aceasta, iar pentru asta trebuie să ne aducem sufletul la pocăinţă pentru toate câte am făcut, mici sau mari, şi să ne îndreptăm.
În seara aceasta se slujește din nou Canonul cel Mare (despre care v-am mai spus în prima săptămână). E o slujbă lungă (azi se citește Canonul în întregime), dar deosebit de frumoasă, la care puteți participa doar în Postul Mare.
„Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tãu de te mãrturiseste la Ziditorul tuturor. Și îndepãrteazã-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãintã.“
Analiza stării noastre sufleteşti o putem face uitându-ne la personajele biblice pe care ni le pune în faţă Canonul:
„Nu m-am asemãnat, Iisuse, dreptãtii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus Ție niciodatã, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfã curatã, nici viatã fãrã de prihanã.“
„Precum Cain așa și noi, ticãlosule suflete, am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor și jertfã vrednicã de mustrare si viatã netrebnicã; pentru aceasta ne-am și osândit împreunã.“
Să ne fie aceste cuvinte spre îndreptare şi Postul spre folos !
@cautamantuirea
Suntem învăţaţi să alergăm. După servicii, după de-ale gurii, după de-ale confortului, după ... diverse „mai bine“ şi „mai bune“. Dăm de hrană trupului, că altfel ne-ar lăsa vehiculul în drum (şi, în plus, e o plăcere să te delectezi cu bunătăţuri culinare).
Dar cu sufletul ce facem? Pe el ne mai aducem aminte să-l hrănim? Zice o cântare din Post: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?“
Canonul cel Mare ne aduce aminte că suntem trecători, iar preocuparea noastră ar trebui să fie de ce va fi DINCOLO de viaţa aceasta, iar pentru asta trebuie să ne aducem sufletul la pocăinţă pentru toate câte am făcut, mici sau mari, şi să ne îndreptăm.
În seara aceasta se slujește din nou Canonul cel Mare (despre care v-am mai spus în prima săptămână). E o slujbă lungă (azi se citește Canonul în întregime), dar deosebit de frumoasă, la care puteți participa doar în Postul Mare.
„Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tãu de te mãrturiseste la Ziditorul tuturor. Și îndepãrteazã-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãintã.“
Analiza stării noastre sufleteşti o putem face uitându-ne la personajele biblice pe care ni le pune în faţă Canonul:
„Nu m-am asemãnat, Iisuse, dreptãtii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus Ție niciodatã, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfã curatã, nici viatã fãrã de prihanã.“
„Precum Cain așa și noi, ticãlosule suflete, am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor și jertfã vrednicã de mustrare si viatã netrebnicã; pentru aceasta ne-am și osândit împreunã.“
Să ne fie aceste cuvinte spre îndreptare şi Postul spre folos !
@cautamantuirea
25.03.202507:34
Buna Vestire
Deşi e rânduit să fie serbat de fiecare dată în perioada Postului Mare, praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a bucuriei. Sfântul Nicolae Cabasila explică motivele acestei stări: „Dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire şi măreţie, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălţimea duhului, frumuseţea discursului şi avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ“.
„Buna Vestirea este ziua veştii bune referitoare la faptul că s-a găsit în întreaga lume omenească o Fecioară, care crede atât de tare în Dumnezeu şi dă dovadă de atâta ascultare şi încredere faţă de Dumnezeu, încât din ea Se poate naşte Fiul lui Dumnezeu. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă, pe de o parte, lucrarea iubirii dumnezeieşti jertfelnice, duioase şi mântuitoare, dar şi a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte”, ne spune mitropolitul Antonie de Suroj.
Astăzi s-a împlinit făgăduința lui Dumnezeu făcută protopărinților noștri că le va trimite un Izbăvitor, prin această veste de bucurie adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, a acestui dar dumnezeiesc împărtășit întregii omeniri. Din acest motiv Praznicul Bunei-Vestiri este unul din cele mai vechi praznice ale Bisericii, bogat în multe învățăminte, numit și împărătesc, pentru că nu este numai în cinstea Maicii Domnului, ci și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire din Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt.
Praznicul Bunei Vestiri să ne fie imbold spre a putea și noi să zicem: “Iată roaba/robul Domnului. Fie mie după cuvântul tău!..”
@cautamantuirea
Deşi e rânduit să fie serbat de fiecare dată în perioada Postului Mare, praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a bucuriei. Sfântul Nicolae Cabasila explică motivele acestei stări: „Dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire şi măreţie, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălţimea duhului, frumuseţea discursului şi avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ“.
„Buna Vestirea este ziua veştii bune referitoare la faptul că s-a găsit în întreaga lume omenească o Fecioară, care crede atât de tare în Dumnezeu şi dă dovadă de atâta ascultare şi încredere faţă de Dumnezeu, încât din ea Se poate naşte Fiul lui Dumnezeu. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă, pe de o parte, lucrarea iubirii dumnezeieşti jertfelnice, duioase şi mântuitoare, dar şi a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte”, ne spune mitropolitul Antonie de Suroj.
Astăzi s-a împlinit făgăduința lui Dumnezeu făcută protopărinților noștri că le va trimite un Izbăvitor, prin această veste de bucurie adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, a acestui dar dumnezeiesc împărtășit întregii omeniri. Din acest motiv Praznicul Bunei-Vestiri este unul din cele mai vechi praznice ale Bisericii, bogat în multe învățăminte, numit și împărătesc, pentru că nu este numai în cinstea Maicii Domnului, ci și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire din Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt.
Praznicul Bunei Vestiri să ne fie imbold spre a putea și noi să zicem: “Iată roaba/robul Domnului. Fie mie după cuvântul tău!..”
@cautamantuirea
29.03.202514:48
"Celor care voiesc a spori în fericita plângere, le sunt necesare două virtuți: înfrânarea în toate și tăcerea buzelor; celor care au înfăptuit deja un progres: calmul și nepomenirea de rău; iar celor desăvârșiți: smerenia, dorința (gr. setea) de a fi umiliți, acceptarea de bunăvoie a necazurilor nevoite, și dragostea, care nu numai că nu osândește pe cei care păcătuiesc, dar are o nemărginită milă pentru cei ce greșesc.
Bine primiți sunt cei dintâi, vrednici de laudă cei de-al doilea, fericiți cei ce sunt flămânzi de suferință și setoși de a fi umiliți, căci aceștia se vor sătura de hrana care nu-i va mai flămânzi în veci."
Sfântul Ioan Scărarul - Scara Raiului
@cautamantuirea
Bine primiți sunt cei dintâi, vrednici de laudă cei de-al doilea, fericiți cei ce sunt flămânzi de suferință și setoși de a fi umiliți, căci aceștia se vor sătura de hrana care nu-i va mai flămânzi în veci."
Sfântul Ioan Scărarul - Scara Raiului
@cautamantuirea
14.04.202519:44
O altă zi, o altă pomenire, spre luare aminte în călătoria cu Domnul prin Săptămâna Pătimirilor. La Denia de luni seara am auzit despre pilda celor zece fecioare şi despre pilda talanţilor :
“Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuţi strălucind şi în credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
@cautamantuirea
“Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuţi strălucind şi în credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
@cautamantuirea
25.03.202506:12
La mulți ani, mamelor creștine !
Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată !
Femeile creştine, candelele credinţei
"Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate". (Părintele Cleopa Ilie)
@cautamantuirea
Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată !
Femeile creştine, candelele credinţei
"Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate". (Părintele Cleopa Ilie)
@cautamantuirea
24.03.202507:03
Săptămâna a 4-a din Post
Iată-ne şi în a 4-a săptămână a Postului Mare, săptămână de mijloc în care sprijinul nostru este Sfânta Cruce, ca un toiag. Aşa cum în orice urcuş sau călătorie la mijloc există o perioadă dificilă, când entuziasmul începutului mai scade iar finalul şi biruinţa sunt încă departe, şi la mijlocul Postului există o asemenea perioadă. De aceea Sfinţii Părinţi au aşezat în mijlocul Postului o Duminică şi o săptămână a Crucii, ca să ne fie ca un toiag şi să ne sprijine în drumul spre Înviere.
„Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Preaîndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea Ta şi a o săruta în această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.“ (Slujba vecerniei, luni în a patra săptămână a Postului)
@cautamantuirea
Iată-ne şi în a 4-a săptămână a Postului Mare, săptămână de mijloc în care sprijinul nostru este Sfânta Cruce, ca un toiag. Aşa cum în orice urcuş sau călătorie la mijloc există o perioadă dificilă, când entuziasmul începutului mai scade iar finalul şi biruinţa sunt încă departe, şi la mijlocul Postului există o asemenea perioadă. De aceea Sfinţii Părinţi au aşezat în mijlocul Postului o Duminică şi o săptămână a Crucii, ca să ne fie ca un toiag şi să ne sprijine în drumul spre Înviere.
„Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Preaîndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea Ta şi a o săruta în această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.“ (Slujba vecerniei, luni în a patra săptămână a Postului)
@cautamantuirea
01.04.202506:13
Stresul se naște pentru că lucrurile nu se întâmplă după voia noastră. Adică nu se întâmplă ce vrea eu-l meu, nu este satisfăcută iubirea de sine. Omul smerit este exclus să aibă stres.
- Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
@cautamantuirea
- Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
@cautamantuirea
03.04.202503:37
Chiar dacă nu făcuse politică, profesorul Teodor M. Popescu era acuzat pentru materiale cu caracter "politic" şi acuzat chiar de activitate legionară ("Eşti legionar pentru că eşti teolog, şi fiind teolog eşti anticomunist, iar a fi anticomunist înseamnă a fi legionar"). Practic, se putea inventa orice, numai pentru a fi descoperit "duşmanul poporului", dacă ordinul politic aşa cerea.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
30.03.202510:48
Frescă „Scara Raiului", Mănăstirea Sucevița (sec. XVI)
Icoana „Scării Raiului" este reprezentarea sau ilustrarea iconografică a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, cunoscută la noi sub numele de Scara dumnezeiescului urcuș, „Scara Raiului" sau, în vremurile mai vechi, Leastviţa (termen provenit din limba slavonă care înseamnă „Scară").
@cautamantuirea
Icoana „Scării Raiului" este reprezentarea sau ilustrarea iconografică a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, cunoscută la noi sub numele de Scara dumnezeiescului urcuș, „Scara Raiului" sau, în vremurile mai vechi, Leastviţa (termen provenit din limba slavonă care înseamnă „Scară").
@cautamantuirea
登录以解锁更多功能。
