Caută Mântuirea
Mărturii din Viețile Sfinților și Pateric ☦
Рейтинг TGlist
0
0
ТипПублічний
Верифікація
Не верифікованийДовіреність
Не надійнийРозташування
МоваІнша
Дата створення каналуКвіт 10, 2022
Додано до TGlist
Жовт 25, 2024Прикріплена група
Рекорди
23.04.202504:11
659Підписників12.03.202523:59
300Індекс цитування09.03.202513:37
444Охоплення 1 допису09.03.202513:37
444Охоп рекл. допису02.03.202519:32
44.44%ER09.03.202523:59
54.32%ERR
29.03.202510:46
36 de ani de la adormirea unui alt mare mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste, scriitorul și Monahul Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt este un nume foarte cunoscut nu doar pentru că a scris foarte mult, ci mai ales pentru apropierea lui de învăţătura Mântuitorului Hristos şi de călugaria sa la Mănăstirea Rohia.
Înainte de a fi creştin şi monah, avocatul, filosoful şi scriitorul Nicu Steinhardt a refuzat să fie turnător într-un proces răsunător, în 1959, împotriva unor intelectuali evlavioşi între care-i amintim pe Constantin Noica, Alexandru Paleologu, A. Acterian, Al. Teodoreanu şi alţii, spunând, în sala de judecată, că este o mare onoare pentru el să facă parte din acest lot de condamnaţi. 13 ani de muncă silnică aveau să însemne pentru el vorbele spuse la „aşa-numitul” proces.
La 15 martie 1960, a fost botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. În timpul detenţiei, a fost supus rigorilor comuniste din închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud etc. A fost eliberat în august 1964, începând o intensă activitate de traducător. O dată cu volumul „Între viaţă şi cărţi“, publicat în 1976, şi volumul „Incertitudini literare“ (1980), începea „deceniul operelor de autor“.
În anul 1980, intra în obştea Mănăstirii Rohia, fiind călugărit la 15 august. La mănăstire, a îndeplinit funcţia de bibliotecar, paralel intensificându-şi activitatea literară, dar şi preocupările legate de viaţa mănăstirească (participarea la slujbă, povăţuirea pelerinilor şi elaborarea predicilor). A trecut la cele veşnice la 29 martie 1989, în Spitalul din Baia Mare, iar la înmormântarea sa, supravegheată de securitate, au reuşit să se strângă cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului dictatorial.
Este autor al numeroase cărţi, cea mai importantă parte a operei sale apărând postum, după 1989, când regimul dictatorial din România a fost înlăturat. Printre acestea, se numără şi „Jurnalul Fericirii“, care, după propria-i mărturie, este testamentul său literar.
"Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!" - Pr. Nicolae Steinhardt
@cautamantuirea
Nicolae Steinhardt este un nume foarte cunoscut nu doar pentru că a scris foarte mult, ci mai ales pentru apropierea lui de învăţătura Mântuitorului Hristos şi de călugaria sa la Mănăstirea Rohia.
Înainte de a fi creştin şi monah, avocatul, filosoful şi scriitorul Nicu Steinhardt a refuzat să fie turnător într-un proces răsunător, în 1959, împotriva unor intelectuali evlavioşi între care-i amintim pe Constantin Noica, Alexandru Paleologu, A. Acterian, Al. Teodoreanu şi alţii, spunând, în sala de judecată, că este o mare onoare pentru el să facă parte din acest lot de condamnaţi. 13 ani de muncă silnică aveau să însemne pentru el vorbele spuse la „aşa-numitul” proces.
La 15 martie 1960, a fost botezat în închisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. În timpul detenţiei, a fost supus rigorilor comuniste din închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud etc. A fost eliberat în august 1964, începând o intensă activitate de traducător. O dată cu volumul „Între viaţă şi cărţi“, publicat în 1976, şi volumul „Incertitudini literare“ (1980), începea „deceniul operelor de autor“.
În anul 1980, intra în obştea Mănăstirii Rohia, fiind călugărit la 15 august. La mănăstire, a îndeplinit funcţia de bibliotecar, paralel intensificându-şi activitatea literară, dar şi preocupările legate de viaţa mănăstirească (participarea la slujbă, povăţuirea pelerinilor şi elaborarea predicilor). A trecut la cele veşnice la 29 martie 1989, în Spitalul din Baia Mare, iar la înmormântarea sa, supravegheată de securitate, au reuşit să se strângă cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului dictatorial.
Este autor al numeroase cărţi, cea mai importantă parte a operei sale apărând postum, după 1989, când regimul dictatorial din România a fost înlăturat. Printre acestea, se numără şi „Jurnalul Fericirii“, care, după propria-i mărturie, este testamentul său literar.
"Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!" - Pr. Nicolae Steinhardt
@cautamantuirea
28.03.202507:27
Petre Țuțea: „Basarabia e pământ românesc. E pământul lui Ștefan cel Mare. Îmi pare rău, eu sunt mai savant ca Ștefan cel Mare. Dar, pe lângă el, eu sunt un măturător. Și n-am eu dreptul să renunț la pământul ăsta. Dacă-mi scoateți ochii, se găsește vreun român să mă ducă la mâncare, la culcare și să-mi dea să mănânc. Și nici atunci nu recunosc că Basarabia e rusească”.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
02.04.202513:12
Suflete al meu, scoală !
Suntem învăţaţi să alergăm. După servicii, după de-ale gurii, după de-ale confortului, după ... diverse „mai bine“ şi „mai bune“. Dăm de hrană trupului, că altfel ne-ar lăsa vehiculul în drum (şi, în plus, e o plăcere să te delectezi cu bunătăţuri culinare).
Dar cu sufletul ce facem? Pe el ne mai aducem aminte să-l hrănim? Zice o cântare din Post: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?“
Canonul cel Mare ne aduce aminte că suntem trecători, iar preocuparea noastră ar trebui să fie de ce va fi DINCOLO de viaţa aceasta, iar pentru asta trebuie să ne aducem sufletul la pocăinţă pentru toate câte am făcut, mici sau mari, şi să ne îndreptăm.
În seara aceasta se slujește din nou Canonul cel Mare (despre care v-am mai spus în prima săptămână). E o slujbă lungă (azi se citește Canonul în întregime), dar deosebit de frumoasă, la care puteți participa doar în Postul Mare.
„Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tãu de te mãrturiseste la Ziditorul tuturor. Și îndepãrteazã-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãintã.“
Analiza stării noastre sufleteşti o putem face uitându-ne la personajele biblice pe care ni le pune în faţă Canonul:
„Nu m-am asemãnat, Iisuse, dreptãtii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus Ție niciodatã, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfã curatã, nici viatã fãrã de prihanã.“
„Precum Cain așa și noi, ticãlosule suflete, am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor și jertfã vrednicã de mustrare si viatã netrebnicã; pentru aceasta ne-am și osândit împreunã.“
Să ne fie aceste cuvinte spre îndreptare şi Postul spre folos !
@cautamantuirea
Suntem învăţaţi să alergăm. După servicii, după de-ale gurii, după de-ale confortului, după ... diverse „mai bine“ şi „mai bune“. Dăm de hrană trupului, că altfel ne-ar lăsa vehiculul în drum (şi, în plus, e o plăcere să te delectezi cu bunătăţuri culinare).
Dar cu sufletul ce facem? Pe el ne mai aducem aminte să-l hrănim? Zice o cântare din Post: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?“
Canonul cel Mare ne aduce aminte că suntem trecători, iar preocuparea noastră ar trebui să fie de ce va fi DINCOLO de viaţa aceasta, iar pentru asta trebuie să ne aducem sufletul la pocăinţă pentru toate câte am făcut, mici sau mari, şi să ne îndreptăm.
În seara aceasta se slujește din nou Canonul cel Mare (despre care v-am mai spus în prima săptămână). E o slujbă lungă (azi se citește Canonul în întregime), dar deosebit de frumoasă, la care puteți participa doar în Postul Mare.
„Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tãu de te mãrturiseste la Ziditorul tuturor. Și îndepãrteazã-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãintã.“
Analiza stării noastre sufleteşti o putem face uitându-ne la personajele biblice pe care ni le pune în faţă Canonul:
„Nu m-am asemãnat, Iisuse, dreptãtii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus Ție niciodatã, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfã curatã, nici viatã fãrã de prihanã.“
„Precum Cain așa și noi, ticãlosule suflete, am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor și jertfã vrednicã de mustrare si viatã netrebnicã; pentru aceasta ne-am și osândit împreunã.“
Să ne fie aceste cuvinte spre îndreptare şi Postul spre folos !
@cautamantuirea
25.03.202507:34
Buna Vestire
Deşi e rânduit să fie serbat de fiecare dată în perioada Postului Mare, praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a bucuriei. Sfântul Nicolae Cabasila explică motivele acestei stări: „Dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire şi măreţie, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălţimea duhului, frumuseţea discursului şi avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ“.
„Buna Vestirea este ziua veştii bune referitoare la faptul că s-a găsit în întreaga lume omenească o Fecioară, care crede atât de tare în Dumnezeu şi dă dovadă de atâta ascultare şi încredere faţă de Dumnezeu, încât din ea Se poate naşte Fiul lui Dumnezeu. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă, pe de o parte, lucrarea iubirii dumnezeieşti jertfelnice, duioase şi mântuitoare, dar şi a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte”, ne spune mitropolitul Antonie de Suroj.
Astăzi s-a împlinit făgăduința lui Dumnezeu făcută protopărinților noștri că le va trimite un Izbăvitor, prin această veste de bucurie adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, a acestui dar dumnezeiesc împărtășit întregii omeniri. Din acest motiv Praznicul Bunei-Vestiri este unul din cele mai vechi praznice ale Bisericii, bogat în multe învățăminte, numit și împărătesc, pentru că nu este numai în cinstea Maicii Domnului, ci și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire din Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt.
Praznicul Bunei Vestiri să ne fie imbold spre a putea și noi să zicem: “Iată roaba/robul Domnului. Fie mie după cuvântul tău!..”
@cautamantuirea
Deşi e rânduit să fie serbat de fiecare dată în perioada Postului Mare, praznicul Bunei Vestiri este o sărbătoare a bucuriei. Sfântul Nicolae Cabasila explică motivele acestei stări: „Dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire şi măreţie, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălţimea duhului, frumuseţea discursului şi avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ“.
„Buna Vestirea este ziua veştii bune referitoare la faptul că s-a găsit în întreaga lume omenească o Fecioară, care crede atât de tare în Dumnezeu şi dă dovadă de atâta ascultare şi încredere faţă de Dumnezeu, încât din ea Se poate naşte Fiul lui Dumnezeu. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă, pe de o parte, lucrarea iubirii dumnezeieşti jertfelnice, duioase şi mântuitoare, dar şi a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte”, ne spune mitropolitul Antonie de Suroj.
Astăzi s-a împlinit făgăduința lui Dumnezeu făcută protopărinților noștri că le va trimite un Izbăvitor, prin această veste de bucurie adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, a acestui dar dumnezeiesc împărtășit întregii omeniri. Din acest motiv Praznicul Bunei-Vestiri este unul din cele mai vechi praznice ale Bisericii, bogat în multe învățăminte, numit și împărătesc, pentru că nu este numai în cinstea Maicii Domnului, ci și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire din Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt.
Praznicul Bunei Vestiri să ne fie imbold spre a putea și noi să zicem: “Iată roaba/robul Domnului. Fie mie după cuvântul tău!..”
@cautamantuirea
29.03.202514:48
"Celor care voiesc a spori în fericita plângere, le sunt necesare două virtuți: înfrânarea în toate și tăcerea buzelor; celor care au înfăptuit deja un progres: calmul și nepomenirea de rău; iar celor desăvârșiți: smerenia, dorința (gr. setea) de a fi umiliți, acceptarea de bunăvoie a necazurilor nevoite, și dragostea, care nu numai că nu osândește pe cei care păcătuiesc, dar are o nemărginită milă pentru cei ce greșesc.
Bine primiți sunt cei dintâi, vrednici de laudă cei de-al doilea, fericiți cei ce sunt flămânzi de suferință și setoși de a fi umiliți, căci aceștia se vor sătura de hrana care nu-i va mai flămânzi în veci."
Sfântul Ioan Scărarul - Scara Raiului
@cautamantuirea
Bine primiți sunt cei dintâi, vrednici de laudă cei de-al doilea, fericiți cei ce sunt flămânzi de suferință și setoși de a fi umiliți, căci aceștia se vor sătura de hrana care nu-i va mai flămânzi în veci."
Sfântul Ioan Scărarul - Scara Raiului
@cautamantuirea
14.04.202519:44
O altă zi, o altă pomenire, spre luare aminte în călătoria cu Domnul prin Săptămâna Pătimirilor. La Denia de luni seara am auzit despre pilda celor zece fecioare şi despre pilda talanţilor :
“Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuţi strălucind şi în credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
@cautamantuirea
“Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuţi strălucind şi în credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”
Denia de Marţi, în Săptămâna Pătimirilor (Luni seara)
@cautamantuirea
25.03.202506:12
La mulți ani, mamelor creștine !
Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată !
Femeile creştine, candelele credinţei
"Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate". (Părintele Cleopa Ilie)
@cautamantuirea
Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată !
Femeile creştine, candelele credinţei
"Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate". (Părintele Cleopa Ilie)
@cautamantuirea
24.03.202507:03
Săptămâna a 4-a din Post
Iată-ne şi în a 4-a săptămână a Postului Mare, săptămână de mijloc în care sprijinul nostru este Sfânta Cruce, ca un toiag. Aşa cum în orice urcuş sau călătorie la mijloc există o perioadă dificilă, când entuziasmul începutului mai scade iar finalul şi biruinţa sunt încă departe, şi la mijlocul Postului există o asemenea perioadă. De aceea Sfinţii Părinţi au aşezat în mijlocul Postului o Duminică şi o săptămână a Crucii, ca să ne fie ca un toiag şi să ne sprijine în drumul spre Înviere.
„Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Preaîndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea Ta şi a o săruta în această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.“ (Slujba vecerniei, luni în a patra săptămână a Postului)
@cautamantuirea
Iată-ne şi în a 4-a săptămână a Postului Mare, săptămână de mijloc în care sprijinul nostru este Sfânta Cruce, ca un toiag. Aşa cum în orice urcuş sau călătorie la mijloc există o perioadă dificilă, când entuziasmul începutului mai scade iar finalul şi biruinţa sunt încă departe, şi la mijlocul Postului există o asemenea perioadă. De aceea Sfinţii Părinţi au aşezat în mijlocul Postului o Duminică şi o săptămână a Crucii, ca să ne fie ca un toiag şi să ne sprijine în drumul spre Înviere.
„Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Preaîndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea Ta şi a o săruta în această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.“ (Slujba vecerniei, luni în a patra săptămână a Postului)
@cautamantuirea
01.04.202506:13
Stresul se naște pentru că lucrurile nu se întâmplă după voia noastră. Adică nu se întâmplă ce vrea eu-l meu, nu este satisfăcută iubirea de sine. Omul smerit este exclus să aibă stres.
- Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
@cautamantuirea
- Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
@cautamantuirea
03.04.202503:37
Chiar dacă nu făcuse politică, profesorul Teodor M. Popescu era acuzat pentru materiale cu caracter "politic" şi acuzat chiar de activitate legionară ("Eşti legionar pentru că eşti teolog, şi fiind teolog eşti anticomunist, iar a fi anticomunist înseamnă a fi legionar"). Practic, se putea inventa orice, numai pentru a fi descoperit "duşmanul poporului", dacă ordinul politic aşa cerea.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
30.03.202510:48
Frescă „Scara Raiului", Mănăstirea Sucevița (sec. XVI)
Icoana „Scării Raiului" este reprezentarea sau ilustrarea iconografică a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, cunoscută la noi sub numele de Scara dumnezeiescului urcuș, „Scara Raiului" sau, în vremurile mai vechi, Leastviţa (termen provenit din limba slavonă care înseamnă „Scară").
@cautamantuirea
Icoana „Scării Raiului" este reprezentarea sau ilustrarea iconografică a conținutului cărții Sfântului Ioan Scărarul, cunoscută la noi sub numele de Scara dumnezeiescului urcuș, „Scara Raiului" sau, în vremurile mai vechi, Leastviţa (termen provenit din limba slavonă care înseamnă „Scară").
@cautamantuirea
Увійдіть, щоб розблокувати більше функціональності.
