Ortodoxia
Переслал из:
OChilieAthonita
18.02.202519:04
Vizionați un material în care vom încerca să analizăm cum vom fi judecați la sfârșitul veacurilor, astfel încât să știm să ne pregătim pentru cea mai importantă răscruce a vieții noastre veșnice.
Vizionare plăcută!
https://www.chilieathonita.ro/2025/02/18/cum-vom-fi-judecati-p-teologos/
Vizionare plăcută!
https://www.chilieathonita.ro/2025/02/18/cum-vom-fi-judecati-p-teologos/
Переслал из:
Casus Belli
18.02.202516:27
🇹🇩 Părintele Ioan Șișmanian de la Petru Vodă, cel care a fost toată viata alături de Parintele Iustin Pârvu, azi la comemorarea lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor.
☦ În fundal se poate vedea icoana Sfântului Iustin Pârvu.
☦ În fundal se poate vedea icoana Sfântului Iustin Pârvu.
Переслал из:OChilieAthonita
18.02.202505:58
Ascultați un cuvânt simplu și dătător de speranță în care Sfântul Porfirie ne vorbește despre cauza și vindecarea depresiei. Da, este chiar vocea Sfântului!
Vizionare plăcută!
https://www.chilieathonita.ro/2025/02/18/cauza-si-vindecarea-depresiei-sfantul-porfirie/
Vizionare plăcută!
https://www.chilieathonita.ro/2025/02/18/cauza-si-vindecarea-depresiei-sfantul-porfirie/
Переслал из:Nicadori Squad
NS
16.02.202521:27
16 Februarie în Istorie 💚🇷🇴
- 1933 Corneliu Zelea Codreanu, luând cuvântul în Parlament, ia apărarea muncitorilor de la Grivița, maltratați și omorâți de guvernul țărănist;
- 1999 Moare Sofia Cristescu-Dinescu, o sfântă a închisorii în cei 16 ani de detenție.
SOFIA CRISTESCU-DINESCU - PREZENT!
- 1933 Corneliu Zelea Codreanu, luând cuvântul în Parlament, ia apărarea muncitorilor de la Grivița, maltratați și omorâți de guvernul țărănist;
- 1999 Moare Sofia Cristescu-Dinescu, o sfântă a închisorii în cei 16 ani de detenție.
SOFIA CRISTESCU-DINESCU - PREZENT!
18.02.202520:39
#ProViață 🫶 Calendarul Lunii pentru Viață 2025 de la București este în curs de definitivare, dar Studenți pentru Viață a furat deja startul ❤️ Află ce sunt și de ce să participi la Luna și Marșul pentru Viață - la București sau în altă localitate din apropierea ta.
@basilicanews
@basilicanews
18.02.202517:23
VALERIU GAFENCU – ardere de tot
Ardea… ardere de tot, la propriu, în faţa tuturor ca o făclie de lumină spre care şi de la care fiecare lua putere sufletească şi trupească.
Cuvintele erau purtătoare de duh. Gesturile erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele, arareori sau târziu sesizate şi descoperite, erau daruri integrale ale fiinţei lui.
Valeriu nu dăruia, se dăruia.
Capacitatea de jertfă concretizată în cuvintele Mântuitorului:
● „Nu vă împotriviţi celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5, 39);
● „Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa” (Matei 5, 40);
● „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă pe jos, mergi cu el două” (Matei 5, 41);
● „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44);
● „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).
La Valeriu era aşa de firească [jertfa], încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulţi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.
La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăşi, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerităţii manifestărilor duhovniceşti ale lui Valeriu.
Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viaţa lui duhovnicească au uneori ceva artificial şi chiar ostentativ.
I-am descoperit vinovăţia gândurilor mele. M-a ascultat cu atenţie; la sfârşit, plângând, m-a îmbrăţişat şi, rugându-ne amândoi, a luat asupra lui toată tulburarea pe care mi-o provocase.
„Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ţi-am provocat-o: îţi mulţumesc că mi-ai sesizat o lacună de care nu eram conştient cu adevărat, căci nu numai prin păcatul propriu-zis poţi sminti pe cineva, nu numai cu cele de stânga, ci şi cu cele de dreapta, cu virtuţile, când nu sunt făcute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului fratelui care se poate sminti din pricina libertăţii tale, tu fiind încredinţat că faci binele”.
Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, fragment preluat și adaptat:
https://www.atitudini.com/2021/02/valeriu-gafencu-ardere-de-tot/
@Ortodoxie ☦
Ardea… ardere de tot, la propriu, în faţa tuturor ca o făclie de lumină spre care şi de la care fiecare lua putere sufletească şi trupească.
Cuvintele erau purtătoare de duh. Gesturile erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele, arareori sau târziu sesizate şi descoperite, erau daruri integrale ale fiinţei lui.
Valeriu nu dăruia, se dăruia.
Capacitatea de jertfă concretizată în cuvintele Mântuitorului:
● „Nu vă împotriviţi celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5, 39);
● „Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa” (Matei 5, 40);
● „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă pe jos, mergi cu el două” (Matei 5, 41);
● „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44);
● „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).
La Valeriu era aşa de firească [jertfa], încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulţi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.
La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăşi, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerităţii manifestărilor duhovniceşti ale lui Valeriu.
Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viaţa lui duhovnicească au uneori ceva artificial şi chiar ostentativ.
I-am descoperit vinovăţia gândurilor mele. M-a ascultat cu atenţie; la sfârşit, plângând, m-a îmbrăţişat şi, rugându-ne amândoi, a luat asupra lui toată tulburarea pe care mi-o provocase.
„Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ţi-am provocat-o: îţi mulţumesc că mi-ai sesizat o lacună de care nu eram conştient cu adevărat, căci nu numai prin păcatul propriu-zis poţi sminti pe cineva, nu numai cu cele de stânga, ci şi cu cele de dreapta, cu virtuţile, când nu sunt făcute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului fratelui care se poate sminti din pricina libertăţii tale, tu fiind încredinţat că faci binele”.
Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, fragment preluat și adaptat:
https://www.atitudini.com/2021/02/valeriu-gafencu-ardere-de-tot/
@Ortodoxie ☦
18.02.202511:17
„O singură atitudine este valabilă: o viață înaltă creștină de necontenită rugăciune. Adică să faci să fie curată orice faptă, orice gând sau vorbă, orice relație, muncă, odihnă, totul să fie stare de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu. Păcatul a fost biruit de iubire.”
Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921, Basarabia- 18 februarie 1952, Târgu Ocna)
🔗https://t.me/revistaRost
https://t.me/CredintaOrtodoxa
Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921, Basarabia- 18 februarie 1952, Târgu Ocna)
🔗https://t.me/revistaRost
https://t.me/CredintaOrtodoxa
18.02.202508:27
Apostolul zilei ⤵️
Iubiților, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său; pentru că aceasta este vestea pe care ați auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean și a ucis pe fratele său. Și pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște. Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați. Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul. În aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și în fața lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și știe toate. Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu. Și orice-I cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui le facem.
📖 I Ioan 3:9-22
@basilicanews
Iubiților, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său; pentru că aceasta este vestea pe care ați auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean și a ucis pe fratele său. Și pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște. Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați. Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul. În aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și în fața lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și știe toate. Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu. Și orice-I cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui le facem.
📖 I Ioan 3:9-22
@basilicanews
18.02.202505:39
🇷🇴Calendar ortodox 18 februarie
Sf. Ier. Leon cel Mare, Episcopul Romei
🇬🇧Orthodox Calendar February 18
St. Leo the Great the Pope of Rome
@basilicanews
Sf. Ier. Leon cel Mare, Episcopul Romei
🇬🇧Orthodox Calendar February 18
St. Leo the Great the Pope of Rome
@basilicanews
16.02.202521:03
18.02.202520:39
@basilicanews
18.02.202517:08
Știi de unde provine denumirea acestei perioade?
@basilicanews
@basilicanews
18.02.202508:27
Evanghelia zilei ⤵️
În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L vândă pe Iisus. Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. De aceea el căuta cum să-L dea lor la timpul potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să mergem să pregătim, ca să mănânci Paștile? Și a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el. Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: Unde este încăperea în care pot să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foișor mare, așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi. Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile. Și, făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Atunci ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Și, mâncând ei, Iisus a luat pâinea și, binecuvântând, a frânt și le-a dat lor, zicând: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Apoi, luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu. Și, cântând laude, au ieșit la Muntele Măslinilor. Și le-a zis Iisus: Toți vă veți sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile»; dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși eu nu. Și i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ție că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți. Și au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, și acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. Și a luat cu El pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și a început a Se tulbura și a Se mâhni; și le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați. Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, de este cu putință, să treacă de la El ceasul acesta. Și zicea: Avva, Părinte, toate sunt Ție cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești. Apoi a venit la ucenici și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un ceas? Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Și, iarăși mergând, S-a rugat, același cuvânt zicând; apoi, venind iarăși, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă. Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata, a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.
📖 Marcu 14:10-42
@basilicanews
În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L vândă pe Iisus. Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. De aceea el căuta cum să-L dea lor la timpul potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să mergem să pregătim, ca să mănânci Paștile? Și a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el. Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: Unde este încăperea în care pot să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foișor mare, așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi. Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile. Și, făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Atunci ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Și, mâncând ei, Iisus a luat pâinea și, binecuvântând, a frânt și le-a dat lor, zicând: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Apoi, luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți. Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu. Și, cântând laude, au ieșit la Muntele Măslinilor. Și le-a zis Iisus: Toți vă veți sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile»; dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși eu nu. Și i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ție că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți. Și au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, și acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga. Și a luat cu El pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și a început a Se tulbura și a Se mâhni; și le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați. Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, de este cu putință, să treacă de la El ceasul acesta. Și zicea: Avva, Părinte, toate sunt Ție cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești. Apoi a venit la ucenici și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un ceas? Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Și, iarăși mergând, S-a rugat, același cuvânt zicând; apoi, venind iarăși, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă. Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata, a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.
📖 Marcu 14:10-42
@basilicanews
16.02.202521:03
18.02.202520:39
rugă
✍️ Marius Iordăchioaia
Doamne Iisuse,
pe Tine Te caută
rănile mele...
mulți pot să mi le închidă;
dar numai Tu poți
să mi le-adâncești
așa de mult
încât,
după lacrimi și sânge,
să curgă
din ele
Lumină...
mulți, Doamne,
îmi pot vindeca rănile
pe care mi le-a făcut viața...
dar, nimeni
afară de Tine
nu poate vindeca rănile
pe care
eu
le-am făcut
Vieții...
📸 Lavinia Drăgan
@basilicanews
✍️ Marius Iordăchioaia
Doamne Iisuse,
pe Tine Te caută
rănile mele...
mulți pot să mi le închidă;
dar numai Tu poți
să mi le-adâncești
așa de mult
încât,
după lacrimi și sânge,
să curgă
din ele
Lumină...
mulți, Doamne,
îmi pot vindeca rănile
pe care mi le-a făcut viața...
dar, nimeni
afară de Tine
nu poate vindeca rănile
pe care
eu
le-am făcut
Vieții...
📸 Lavinia Drăgan
@basilicanews
18.02.202517:08
Autocefalia și sinodalitatea - principii canonice fundamentale ale organizării şi conducerii Bisericii Ortodoxe #bineledestiut
✍️ Pr. conf. univ. dr. Cosmin Santi
Proclamarea unei Biserici ca autocefală reprezintă unul din cele mai însemnate acte pentru întreaga Biserică Ortodoxă, întrucât prin autocefalie se produce o schimbare esențială în relațiile bisericești din cadrul Ortodoxiei Universale. Actul de proclamare a autocefaliei unei Biserici presupune interacțiunea a trei factori: a Bisericii care își reclamă autocefalia, a Bisericii-mamă de care a depins până acum și a Bisericii în totalitatea ei sau a Bisericii Ortodoxe Universale.
Prin autocefalie (din limba greacă, αύτός - însuși și κεφαλή - cap) înțelegem dreptul unei Biserici Ortodoxe locale de a se organiza și conduce de sine, prin conducere proprie, din neamul său, constituită prin Sinod propriu și independent, fiind un act de autoguvernare sau autoconducere deplină. Însă, această independență presupune în însăși ființa și existența ei mărturisirea aceleiași credințe, una și sfântă, cu întreaga Biserică dreptmăritoare.
Biserica Ortodoxă, din punct de vedere administrativ, se defineşte ca o comuniune de Biserici locale, autocefale şi autonome, ce păstrează o interdependenţă dogmatică, canonică şi liturgică. Autocefalia bisericească reprezintă capacitatea unei Biserici locale de a-şi reglementa problemele potrivit legilor proprii, păstrând totodată unitatea cu Ortodoxia Universală.
Autocefalia exprimă deplina maturitate a unei Biserici organizate într-un sistem sinodal regional sau pluriregional, iar dobândirea autocefaliei nu este altceva decât recunoaşterea formală, canonică, a acestei maturităţi eclesiale. Autocefalia reprezintă, în limbajul bisericesc ortodox, statutul canonic al unei Biserici locale ce se bucură de o autonomie bisericească maximă şi de dreptul ca Sfântul său Sinod să aleagă pe Întâistătătorul Bisericii respective, fără intervenţia nici unei alte autorităţi externe. O Biserică autocefală este aceea în care propriul Sfânt Sinod reprezintă autoritatea supremă, fără să atârne sub nici o formă de un alt for exterior, religios sau statal.
În Ortodoxie, Bisericile locale autocefale sunt Biserici surori, egale între ele şi libere unele în raport cu celelalte în ceea ce priveşte organizarea vieţii bisericeşti. Autocefalia este expresia deplinei responabilităţi și maturități bisericeşti.
Dreptul la independență bisericească sau la autocefalie a fost consacrat printr-o practică îndelungată, transformată în rânduială cu caracter juridic, adică în obicei cu putere de lege. Acest statut consacrat în obiceiul canonic a fost înscris în diferite texte canonice, norme și legi elaborate încă din veacurile primare ale creștinismului și păstrate până astăzi în întreaga Ortodoxie. Dreptul de acordare a autocefaliei în Ortodoxie îl atestă și îl certifică în mod suveran și absolut toate Bisericile Ortodoxe autocefale, conform principiului „Consensus Ecclesiae Dispersae”, care are valoarea unei hotărâri date de un Sinod Ecumenic sau Panortodox, procedându-se pe cale de consens general la respingerea sau implicit confirmarea sau infirmarea calității de autocefală a unei unități bisericești, fără amestecul vreunei alte puteri sau entități exterioare de natură politică sau socială (principiul autonomiei bisericești).
Autocefalia sau dobândirea independenței unei Biserici locale este o problemă națională și bisericească, iar elementul mirean are un rol foarte important, în vederea obținerii autocefaliei, pe baza principiului autodeterminării și principiului organic sau constituțional-bisericesc. Problema autocefaliei este una complexă, cu foarte multe variabile și influențată de diverși factori de ordin politic, istoric, social, juridic, religios și etnic. Condiția primordială a recunoaşterii autocefaliei unei Biserici este conservarea unității indisolubile a credinței în legătura dragostei, a unității euharistice și a comuniunii eclesiologice.
🔗 https://tinyurl.com/ys5vm3mt
@basilicanews
✍️ Pr. conf. univ. dr. Cosmin Santi
Proclamarea unei Biserici ca autocefală reprezintă unul din cele mai însemnate acte pentru întreaga Biserică Ortodoxă, întrucât prin autocefalie se produce o schimbare esențială în relațiile bisericești din cadrul Ortodoxiei Universale. Actul de proclamare a autocefaliei unei Biserici presupune interacțiunea a trei factori: a Bisericii care își reclamă autocefalia, a Bisericii-mamă de care a depins până acum și a Bisericii în totalitatea ei sau a Bisericii Ortodoxe Universale.
Prin autocefalie (din limba greacă, αύτός - însuși și κεφαλή - cap) înțelegem dreptul unei Biserici Ortodoxe locale de a se organiza și conduce de sine, prin conducere proprie, din neamul său, constituită prin Sinod propriu și independent, fiind un act de autoguvernare sau autoconducere deplină. Însă, această independență presupune în însăși ființa și existența ei mărturisirea aceleiași credințe, una și sfântă, cu întreaga Biserică dreptmăritoare.
Biserica Ortodoxă, din punct de vedere administrativ, se defineşte ca o comuniune de Biserici locale, autocefale şi autonome, ce păstrează o interdependenţă dogmatică, canonică şi liturgică. Autocefalia bisericească reprezintă capacitatea unei Biserici locale de a-şi reglementa problemele potrivit legilor proprii, păstrând totodată unitatea cu Ortodoxia Universală.
Autocefalia exprimă deplina maturitate a unei Biserici organizate într-un sistem sinodal regional sau pluriregional, iar dobândirea autocefaliei nu este altceva decât recunoaşterea formală, canonică, a acestei maturităţi eclesiale. Autocefalia reprezintă, în limbajul bisericesc ortodox, statutul canonic al unei Biserici locale ce se bucură de o autonomie bisericească maximă şi de dreptul ca Sfântul său Sinod să aleagă pe Întâistătătorul Bisericii respective, fără intervenţia nici unei alte autorităţi externe. O Biserică autocefală este aceea în care propriul Sfânt Sinod reprezintă autoritatea supremă, fără să atârne sub nici o formă de un alt for exterior, religios sau statal.
În Ortodoxie, Bisericile locale autocefale sunt Biserici surori, egale între ele şi libere unele în raport cu celelalte în ceea ce priveşte organizarea vieţii bisericeşti. Autocefalia este expresia deplinei responabilităţi și maturități bisericeşti.
Dreptul la independență bisericească sau la autocefalie a fost consacrat printr-o practică îndelungată, transformată în rânduială cu caracter juridic, adică în obicei cu putere de lege. Acest statut consacrat în obiceiul canonic a fost înscris în diferite texte canonice, norme și legi elaborate încă din veacurile primare ale creștinismului și păstrate până astăzi în întreaga Ortodoxie. Dreptul de acordare a autocefaliei în Ortodoxie îl atestă și îl certifică în mod suveran și absolut toate Bisericile Ortodoxe autocefale, conform principiului „Consensus Ecclesiae Dispersae”, care are valoarea unei hotărâri date de un Sinod Ecumenic sau Panortodox, procedându-se pe cale de consens general la respingerea sau implicit confirmarea sau infirmarea calității de autocefală a unei unități bisericești, fără amestecul vreunei alte puteri sau entități exterioare de natură politică sau socială (principiul autonomiei bisericești).
Autocefalia sau dobândirea independenței unei Biserici locale este o problemă națională și bisericească, iar elementul mirean are un rol foarte important, în vederea obținerii autocefaliei, pe baza principiului autodeterminării și principiului organic sau constituțional-bisericesc. Problema autocefaliei este una complexă, cu foarte multe variabile și influențată de diverși factori de ordin politic, istoric, social, juridic, religios și etnic. Condiția primordială a recunoaşterii autocefaliei unei Biserici este conservarea unității indisolubile a credinței în legătura dragostei, a unității euharistice și a comuniunii eclesiologice.
🔗 https://tinyurl.com/ys5vm3mt
@basilicanews
Переслал из:
PROFETII ORTODOXE
16.02.202520:37
Un Stareț athonit spunea:
,,Numele lui Hristos este atât de dulce și atât de prețios încât întreaga lume nu este vrednică de el. Acest nume este atât de dulce și de mângâietor pentru cei care au gustat din el, încât el nu este mulțumit și mângâiat de toată dulceața acestui veac. Dar cât de prețios și dulce este acest Nume al lui Hristos, știu numai cei în care stăruie durerea rugăciunii.
Cel care gustă pâinea pământească fără durerea rugăciunii din inimă și fără suspine amare și adânci nu simt dulceața și puterea și lucrarea Numelui lui Hristos. O astfel de persoană este total insensibilă la mântuirea sufletului său.
,,Numele lui Hristos este atât de dulce și atât de prețios încât întreaga lume nu este vrednică de el. Acest nume este atât de dulce și de mângâietor pentru cei care au gustat din el, încât el nu este mulțumit și mângâiat de toată dulceața acestui veac. Dar cât de prețios și dulce este acest Nume al lui Hristos, știu numai cei în care stăruie durerea rugăciunii.
Cel care gustă pâinea pământească fără durerea rugăciunii din inimă și fără suspine amare și adânci nu simt dulceața și puterea și lucrarea Numelui lui Hristos. O astfel de persoană este total insensibilă la mântuirea sufletului său.
Показано 1 - 24 из 103
Войдите, чтобы разблокировать больше функциональности.