„Să iei un aspirator, că ăla vechi s-a stricat!” De aici a început toată nebunia. Aveam un aspirator bun, dar vremea l-a cocoloșit. „Nu mai trage bine” - îmi spusese femeia care ne mai ajută la curățenie, dar eu uitasem. Așa că, acum două săptămâni, bietul aparat și-a dat duhul și degeaba a mai venit femeia, că aspiratorul ioc. Iată de ce am primit de la zână replica de la începutul articolului.
Ce-am făcut? Am mers repede la magazin și, cum sunt expeditiv, le-am spus băieților ce aspirator am avut, rugându-i să-mi dea aceeași marcă sau ceva mai bun. „Pff, păi vă dăm varianta nouă de la aceeași firmă. Oricum sunt cele mai bune!”. Așa că am trântit victorios noua achiziție bătându-i și obrazul zânei. „Păi se poate? Dacă mi-ai fi reamintit, nu mai venea femeia aia aiurea!”.
Credeți că s-a terminat? Mă întorc din nou acasă săptămâna trecută, iar zâna m-a întâmpinat râzând: „A zis femeia că aspiratorul ăsta trage mai prost decât ăla înainte de a-și da duhul”. Am crezut că glumește, dar mi-a spus că au încercat în fel și chip și nu trage deloc. M-am băgat eu ca expertul, dar avea dreptate. Nu trăgea. Cum eram îmbrăcat, am dat fuga la magazin unde i-am spus toată tărășenia băiatului de-acolo.
„Păi nu se mai fac aspiratoare d-alea! Trebuia să-l păstrați p-ăla vechi și să-l reparați, nu să-l aruncați. Acum nu mai lasă UE aspiratoare cu putere mai mare de 900W”. M-am crucit! Deci a ajuns UE să mă caute și pe-acasă. Bun, îi spun zânei că asta-i situația, dar totuși ne trebuie ceva care să tragă praful că la producția de praf suntem campioni mondiali. Nu știu de unde apare, dar bănuiesc că zâna a instalat pe undeva prin casă o fabrică ilegală de producție de praf. Deci, ce să fac?
Evident mi-a răsunat ca un ecou numele potrivit: Costel. Cine-i Costel? E cel mai tare vânzător de piei de cloșcă pe care-l cunosc. Este Calache al meu! Dacă vrei chiloți roz cu trompă verzuie în față și codiță aurie la spate, sigur îți găsește Costel, la fel cum îți găsește, dacă-i ceri, casă vopsită mov cu acoperișul la subsol. Așa că-l sun și-mi răspunde instantaneu:
„Da, șefu!”.
„Costele, scoate-mă din bucluc! Am nevoie de aspirator puternic, nu rable d-ăstea de se găsesc în magazine. Cică trebuie să iau de undeva din afara UE. Ai pe cineva să-ți aducă?”.
„Sunt în Turcia, șefu! Bine că m-ați întrebat că și eu am nevoie și uitasem. Cât de puternic să fie?”
„Costele, dacă te trage cu totul în el, e bun. Vezi că eu am avut marca asta și era bun, dacă găsești unul de 1.5-2 kW, ia-mi de la ei.”
Și cu cine credeți că mă trezesc eu azi la poartă? Cum cu cine, cu domnul Costel. Vesel nevoie mare, scoate hardughia și mi-o arată victorios. „Ăsta-i șefu!”
Mă uit cam strâmb. Naiba a auzit de firma aia, probabil turcească. „Băi, Costele, păi vreau să-mi meargă, mă. Dacă se strică ăsta ce naiba fac?”
„Șefu, de la ăștia mi-am luat tot! Cuptor, plită, hotă, mașină de făcut pâine. În scurt timp și pe nevastă-mea o s-o cumpăr tot de la ăștia. Garantez că merită! N-am avut nicio problemă!”
Neîncrezător, l-am testat. Oameni buni, ăsta nu e aspirator, e monstru! Când îl pornești trage parchetul cu tot cu o bucată de placă de sub el. Dacă mă supără zâna atât îi spun: „Vezi că pun aspiratorul pe tine!”. Ce să mai zic, mi-am recâștigat statutul în casă, bucurându-mă ca un copil. Parcă mi-am amintit de vremea lu nea Nicu, atunci când a aterizat văru și mi-a adus niște blugi de stătea mâța-n coadă! Aproape că-mi vine, din când în când, să plimb aspiratorul prin curte, poate mă vede vreun vecin și crapă de necaz!
Concluzia îi aparține lui Costel: „Uniunea Europeană să trăiască!”. L-am întrebat și eu curios de ce. „Păi la cât de cretini sunt ăștia, meseria de Costel e de mare valoare. Știți, mi-au văzut vameșii bulgari aspiratoarele-n dubă, Ce credeți c-au zis? «Bune astea, și noi la fel avem acasă!»”.
