Liga Studenților (LS IAȘI) 🇷🇴
27.04.202516:36
26.04.202518:24
Dincolo de evenimentele care s-au succedat într-un asemenea ritm și care au generat apariția primei forme de reprezentativitate politică românească modernă, este necesar să amintim și chiar să subliniem importanța contribuției studențimii transilvănene la coagularea mișcării memorandiste. Ieșind din pasivismul politic – pe care mulți dintre tinerii studioși de astăzi l-ar prefera – Junimea academică română din Transilvania și Ungaria hotărăște intrarea în arena luptei naținale pentru drepturile compatrioților locuitori în Dubla Monarhie. Fruntașul de seamă, ce se va distinge și mai târziu (prin intermediul deputăției sale la Budapesta dintre 1906-1909) prin realizările sale este Iuliu Maniu. Absolvent de drept la Cluj, Budapesta și Viena, acesta alege – la 19 ani – să intre în „vâltoarea luptelor politice ce angaja toate fibrele pasiunii studenților universitari români, pândiți de ghilotina desnaționalizării”.
Devenea limpede pentru toată lumea din epocă (dar mai ales pentru stăpânitorii maghiari ai Transilvaniei), că studenții constituie o forță coagulantă a sentimentului național, iar acest lucru nu era de neglijat. În 1891, ca semn al ecoului pe care îl dobândește începutul mișcării memorandiste și ca o demonstrație a solidarității cu confrații lor ardeleni, studenții din capitala Vechiului Regat înaintează „Memoriul studenților universitari români privitor la situațiunea Românilor din Transilvania și Ungaria”. Publicat în toate limbile de circulație internațională din timpurile respective, documentul ni se prezintă și astăzi ca o dovadă peremptorie a conștiinței istorice – individuale și colective – de care studenții erau capabili în epocă. Cu o argumentație solidă, aceștia subliniază vitregiile trecutului teritoriilor locuite (din vremuri străvechi), accentuând că „iubim pe frații noștri de peste Carpați, fiindcă acolo este leagănul neamului nostru, acolo a fost adăpostul poporului român în vremurile grele; din munții Transilvaniei ne-am coborât spre a recuprinde vechile noastre posesiuni devastate de barbari; cu ajutorul lor am ajuns să fim ceea ce suntem astăzi; încât, pe lângă iubire, pe lângă simpatie de rasă, ne mai obligă și datoria. Acestea sunt motivele pentru care ne-am hotărât să vorbim atunci când ei nu pot să mai vorbească, când publiciștii lor sunt persecutați și să facem apel la iubirea de adevăr, la sentimentul de dreptate al contemporanilor și să arătăm că lupta pentru cultura fraților noștri de peste munți se îndeplinește în condițiuni cu totul întristătoare, pe care Europa nu le bănuiește”.
Cum era de așteptat, un astfel de text – în care sunt enumerate realitățile istorice ale prezenței românilor în epoca dinaintea așezării arpadienilor în Panonia, statalitatea Transilvaniei ș.a.m.d. – nu putea trece neobservat. Așa încât, studenții maghiari se simt datori să riposteze printr-un document în oglindă. Dar care, aflăm dintr-un text interbelic, „s-a pierdut ca un strigăt în pustiu”. Totuși, acesta a existat cu certitudine, de vreme ce a ajuns la cunoștința tinerilor din Junimea transilvană, care au oferit contemporaneității și posterității o apologie națională întinsă pe 165 de pagini. Purtând titlul „Chestiunea română din Transilvania și Ungaria. Replica Junimii Academice Române din Transilvania și Ungaria la „Respunsul” dat de Junimea Academică Maghiară Memoriului studenților universitari din România”, materialul reprezintă un veritabil periplu istoric, încadrabil în posibilitățile științifice ale epocii. Iuliu Maniu, pe atunci student, a colaborat cu hărnicie la elaborarea „Replicii”.
Devenea limpede pentru toată lumea din epocă (dar mai ales pentru stăpânitorii maghiari ai Transilvaniei), că studenții constituie o forță coagulantă a sentimentului național, iar acest lucru nu era de neglijat. În 1891, ca semn al ecoului pe care îl dobândește începutul mișcării memorandiste și ca o demonstrație a solidarității cu confrații lor ardeleni, studenții din capitala Vechiului Regat înaintează „Memoriul studenților universitari români privitor la situațiunea Românilor din Transilvania și Ungaria”. Publicat în toate limbile de circulație internațională din timpurile respective, documentul ni se prezintă și astăzi ca o dovadă peremptorie a conștiinței istorice – individuale și colective – de care studenții erau capabili în epocă. Cu o argumentație solidă, aceștia subliniază vitregiile trecutului teritoriilor locuite (din vremuri străvechi), accentuând că „iubim pe frații noștri de peste Carpați, fiindcă acolo este leagănul neamului nostru, acolo a fost adăpostul poporului român în vremurile grele; din munții Transilvaniei ne-am coborât spre a recuprinde vechile noastre posesiuni devastate de barbari; cu ajutorul lor am ajuns să fim ceea ce suntem astăzi; încât, pe lângă iubire, pe lângă simpatie de rasă, ne mai obligă și datoria. Acestea sunt motivele pentru care ne-am hotărât să vorbim atunci când ei nu pot să mai vorbească, când publiciștii lor sunt persecutați și să facem apel la iubirea de adevăr, la sentimentul de dreptate al contemporanilor și să arătăm că lupta pentru cultura fraților noștri de peste munți se îndeplinește în condițiuni cu totul întristătoare, pe care Europa nu le bănuiește”.
Cum era de așteptat, un astfel de text – în care sunt enumerate realitățile istorice ale prezenței românilor în epoca dinaintea așezării arpadienilor în Panonia, statalitatea Transilvaniei ș.a.m.d. – nu putea trece neobservat. Așa încât, studenții maghiari se simt datori să riposteze printr-un document în oglindă. Dar care, aflăm dintr-un text interbelic, „s-a pierdut ca un strigăt în pustiu”. Totuși, acesta a existat cu certitudine, de vreme ce a ajuns la cunoștința tinerilor din Junimea transilvană, care au oferit contemporaneității și posterității o apologie națională întinsă pe 165 de pagini. Purtând titlul „Chestiunea română din Transilvania și Ungaria. Replica Junimii Academice Române din Transilvania și Ungaria la „Respunsul” dat de Junimea Academică Maghiară Memoriului studenților universitari din România”, materialul reprezintă un veritabil periplu istoric, încadrabil în posibilitățile științifice ale epocii. Iuliu Maniu, pe atunci student, a colaborat cu hărnicie la elaborarea „Replicii”.
28.03.202518:19
🇷🇴 𝟐𝟕 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟏𝟖: 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̧𝐢𝐢 𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚!
🇷🇴🇲🇩📜 S-au împlinit 107 ani de când Sfatul Țării a votat actul istoric, care a readus partea de est a Țării Moldovei în componența României, pornind astfel procesul de creare a României Mari, într-un context geopolitic complex, când încă se desfășura Primul Război Mondial, iar trupele bolșevice doreau reanexarea acestui teritoriu. A fost un act imens de patriotism, de care au dat dovadă frații noștri basarabeni, prin care a fost salvată practic statalitatea României și care a dat multă speranță tuturor românilor.
🇷🇴 Însă puțini știu că fruntașii unioniști de la 1918 au fost în tinerețea lor lideri ai studenților. Daniel Ciugureanu, primul prim-ministru al Republicii Democrate Moldovenești, împreună cu Alexei Mateevici (autorul imnului Limba noastră), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Dimitrie Bogos și alții au înființat Cercul studențesc „Deșteptarea” al studenților basarabeni de la universitățile din Kiev și Odesa. De asemenea, Pantelimon Halippa a fost în mijlocul mișcărilor studențești care au avut loc la Universitatea din Dorpat (Tartu, Estonia). Grigore Cazacliu a fost în 1918 delegatul basarabenilor la Cernăuți și Alba Iulia, iar fratele său, Vladimir, a fost unul dintre reprezentanții studenților în Sfatul Țării.
🖋️Ion Inculeț, președintele Sfatului, a fost la vremea sa unul dintre liderii studenților români din afara granițelor, înființând la Sankt Petersburg o asociație a studenților basarabeni. Alături de colegii săi, s-a întors în Basarabia odată cu căderea monarhiei ruse, pentru a pregăti reunificarea provinciei cu Țara Mamă. Ulterior, organizația a fost desființată, iar membrii ei au fost puși pe lista neagră a autorităților sovietice. Pentru noi, Ion Inculeț, ca lider al studențimii române, este unul dintre înaintașii noștri în lucrarea de reunificare națională.
🇷🇴 Atfel, fruntașii unioniști din Basarabia se alătură celor din Bucovina și Transilvania în galeria marilor personalități ale neamului românesc care au sădit și au lucrat spre înfăptuirea idealului reîntregirii naționale încă din anii studenției, așa cum au fost Iuliu Maniu (liderul studențimii române din Budapesta), Alexandru Vaida-Voevod (președintele Societății România Jună din Viena) și Ion Nistor (președinte al Societății Academice Junimea din Cernăuți).
🕯 Mulți dintre ei, „au plătit” pentru dragostea lor de Dumnezeu și de țară cu ani grei de detenție, fiind persecutați și chiar uciși de către autoritățile comuniste de la Moscova și București.
🇷🇴 Iar în spiritul și în memoria lor, ne punem și noi întreaga lucrare pe care o facem spre reînfăptuirea unității de neam!
#ligastudentilor
🇷🇴🇲🇩📜 S-au împlinit 107 ani de când Sfatul Țării a votat actul istoric, care a readus partea de est a Țării Moldovei în componența României, pornind astfel procesul de creare a României Mari, într-un context geopolitic complex, când încă se desfășura Primul Război Mondial, iar trupele bolșevice doreau reanexarea acestui teritoriu. A fost un act imens de patriotism, de care au dat dovadă frații noștri basarabeni, prin care a fost salvată practic statalitatea României și care a dat multă speranță tuturor românilor.
🇷🇴 Însă puțini știu că fruntașii unioniști de la 1918 au fost în tinerețea lor lideri ai studenților. Daniel Ciugureanu, primul prim-ministru al Republicii Democrate Moldovenești, împreună cu Alexei Mateevici (autorul imnului Limba noastră), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Dimitrie Bogos și alții au înființat Cercul studențesc „Deșteptarea” al studenților basarabeni de la universitățile din Kiev și Odesa. De asemenea, Pantelimon Halippa a fost în mijlocul mișcărilor studențești care au avut loc la Universitatea din Dorpat (Tartu, Estonia). Grigore Cazacliu a fost în 1918 delegatul basarabenilor la Cernăuți și Alba Iulia, iar fratele său, Vladimir, a fost unul dintre reprezentanții studenților în Sfatul Țării.
🖋️Ion Inculeț, președintele Sfatului, a fost la vremea sa unul dintre liderii studenților români din afara granițelor, înființând la Sankt Petersburg o asociație a studenților basarabeni. Alături de colegii săi, s-a întors în Basarabia odată cu căderea monarhiei ruse, pentru a pregăti reunificarea provinciei cu Țara Mamă. Ulterior, organizația a fost desființată, iar membrii ei au fost puși pe lista neagră a autorităților sovietice. Pentru noi, Ion Inculeț, ca lider al studențimii române, este unul dintre înaintașii noștri în lucrarea de reunificare națională.
🇷🇴 Atfel, fruntașii unioniști din Basarabia se alătură celor din Bucovina și Transilvania în galeria marilor personalități ale neamului românesc care au sădit și au lucrat spre înfăptuirea idealului reîntregirii naționale încă din anii studenției, așa cum au fost Iuliu Maniu (liderul studențimii române din Budapesta), Alexandru Vaida-Voevod (președintele Societății România Jună din Viena) și Ion Nistor (președinte al Societății Academice Junimea din Cernăuți).
🕯 Mulți dintre ei, „au plătit” pentru dragostea lor de Dumnezeu și de țară cu ani grei de detenție, fiind persecutați și chiar uciși de către autoritățile comuniste de la Moscova și București.
🇷🇴 Iar în spiritul și în memoria lor, ne punem și noi întreaga lucrare pe care o facem spre reînfăptuirea unității de neam!
#ligastudentilor
25.03.202521:31
👨💻Cineva se plictisește și încearcă în continuu să spargă unul dintre site-urile organizației. Vă supără mult conținutul, nu-i așa? 🥲
07.03.202510:03
05.03.202514:24
🤡 Nu îți citează lumea studiile? Nicio problemă, le bagi oamenilor forțat articolele tale în bibliografie! Așa a făcut un conferențiar care a revoltat lumea academică ieșeană. Acum, cazul este în atenția Comisiei de Etică a Universității „Cuza”.
https://pressone.ro/reteaua-citarilor-fictive-un-universitar-iesean-si-a-crescut-reputatia-academica-plantandu-si-fraudulos-lucrarile-in-bibliografiile-a-circa-200-de-articole-stiintifice
https://pressone.ro/reteaua-citarilor-fictive-un-universitar-iesean-si-a-crescut-reputatia-academica-plantandu-si-fraudulos-lucrarile-in-bibliografiile-a-circa-200-de-articole-stiintifice
27.04.202516:36
🇷🇴🇲🇩 35 de ani de la revenirea tricolorului românesc în Basarabia.
La 27 aprilie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a votat adoptarea tricolorului românesc ca drapel oficial al statului, fiind un act de un curaj deosebit, având în vedere faptul că Republica Moldova încă nu-și proclamase independența la acel moment și încă rămânea parte a Uniunii Sovietice.
Adoptarea acestei decizii venea în contextul mișcării de eliberare națională din Basarabia începută la finalul anilor 1980 de elita intelectuală a regiunii, a cărei adepți a crescut uimitor de repede în rândul majorității populației.
Scopul mișcării naționale din Basarabia a fost revenirea la românism, repunerea în drepturi a limbii române în baza grafiei latine, ruperea de Imperiul Răului și Unirea cu România. Adoptarea tricolorului ca simbol oficial la 27 aprilie 1990 se încadrează în această serie de manifeste naționale a populației românești dintre Prut și Nistru, dar și a populației din Transnistria, unde avuse loc manifeste similare, tricolorul fiind un simbol firesc a conștiinței naționale și a trecutului românesc al basarabenilor. Populația a militat pentru adoptarea tricolorului în stradă începând cu Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, când a fost repusă în drepturi limba română în baza grafiei latine, eliminându-se invenția stalinistă de „limbă moldovenească”, fiind înlăturată și dominația limbii ruse din sfera publică a Republicii Moldova.
Primul Parlament a adoptat în majoritate legea drapelului de stat, care era fără stemă la acel moment, identic cu drapelul României, o dovadă clară a dorinței de unire, iar câteva luni mai târziu a fost adoptată și stema actuală a Republicii Moldova. Onoarea de a arbora stindardul național pe clădirea Parlamentului i-a revenit marelui patriot român basarabean Gheorghe Ghimpu, poza sa cu steagul devenind un simbol al luptei pentru autodeterminare a românilor din Basarabia.
Numeroși studenți au militat în stradă pentru tricolor, pentru limba română, pentru imnul Deșteaptă-te Române și pentru Unire. Au existat la anumite etape și tentative din partea Partidului Comuniștilor și a Partidului Socialiștilor de a renunța la drapelul actual pe motiv că reprezintă apropierea Republicii Moldova de România, însă intenția lor nu s-a materializat.
Liga Studenților aduce onor tricolorului românesc și generației care au făcut posibilă ruperea Basarabiei de Uniunea Sovietică și apropierea ei de România și ne asumăm să ducem mai departe dezideratul național și să luptăm pentru revenirea Basarabiei acasă!
#ligastudentilor #BasarabiaeRomânia #Basarabia #Tricolor
La 27 aprilie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a votat adoptarea tricolorului românesc ca drapel oficial al statului, fiind un act de un curaj deosebit, având în vedere faptul că Republica Moldova încă nu-și proclamase independența la acel moment și încă rămânea parte a Uniunii Sovietice.
Adoptarea acestei decizii venea în contextul mișcării de eliberare națională din Basarabia începută la finalul anilor 1980 de elita intelectuală a regiunii, a cărei adepți a crescut uimitor de repede în rândul majorității populației.
Scopul mișcării naționale din Basarabia a fost revenirea la românism, repunerea în drepturi a limbii române în baza grafiei latine, ruperea de Imperiul Răului și Unirea cu România. Adoptarea tricolorului ca simbol oficial la 27 aprilie 1990 se încadrează în această serie de manifeste naționale a populației românești dintre Prut și Nistru, dar și a populației din Transnistria, unde avuse loc manifeste similare, tricolorul fiind un simbol firesc a conștiinței naționale și a trecutului românesc al basarabenilor. Populația a militat pentru adoptarea tricolorului în stradă începând cu Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, când a fost repusă în drepturi limba română în baza grafiei latine, eliminându-se invenția stalinistă de „limbă moldovenească”, fiind înlăturată și dominația limbii ruse din sfera publică a Republicii Moldova.
Primul Parlament a adoptat în majoritate legea drapelului de stat, care era fără stemă la acel moment, identic cu drapelul României, o dovadă clară a dorinței de unire, iar câteva luni mai târziu a fost adoptată și stema actuală a Republicii Moldova. Onoarea de a arbora stindardul național pe clădirea Parlamentului i-a revenit marelui patriot român basarabean Gheorghe Ghimpu, poza sa cu steagul devenind un simbol al luptei pentru autodeterminare a românilor din Basarabia.
Numeroși studenți au militat în stradă pentru tricolor, pentru limba română, pentru imnul Deșteaptă-te Române și pentru Unire. Au existat la anumite etape și tentative din partea Partidului Comuniștilor și a Partidului Socialiștilor de a renunța la drapelul actual pe motiv că reprezintă apropierea Republicii Moldova de România, însă intenția lor nu s-a materializat.
Liga Studenților aduce onor tricolorului românesc și generației care au făcut posibilă ruperea Basarabiei de Uniunea Sovietică și apropierea ei de România și ne asumăm să ducem mai departe dezideratul național și să luptăm pentru revenirea Basarabiei acasă!
#ligastudentilor #BasarabiaeRomânia #Basarabia #Tricolor
04.04.202506:00
Vă invităm 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟗 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟖.𝟑𝟎 la conferința „Gânduri despre Basarabia. Conștiință națională și procese istorice”, organizată de către colegii noștri de la Cluj Napoca, avându-l ca invitat pe istoricul Emanuil Ineoan, cercetător în cadrul Centrului de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.
Evenimentul se va desfășura în 𝐬𝐚𝐥𝐚 „𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐮𝐧𝐞𝐚” (𝐬𝐚𝐥𝐚 𝟏𝟎𝟓) a Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai, str. Episcop Nicolae Ivan.
În cadrul evenimentului, vom face o incursiune în istoria Basarabiei, poposind asupra unor evenimente importante, de la ocupația țaristă din 1812, la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 și până în prezent și a eforturilor depuse de generațiile predecesoare pentru dăinuirea conștiinței naționale în spațiul basarabean.
„Iată, durerile voastre mari din ultimii ani au trezit în frații voștri din Transilvania simțirile cele mai curate.” (Onisifor Ghibu, Trei ani pe Frontul Basarabean)
Vă așteptăm alături de noi!
#ligastudentilor
Evenimentul se va desfășura în 𝐬𝐚𝐥𝐚 „𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐮𝐧𝐞𝐚” (𝐬𝐚𝐥𝐚 𝟏𝟎𝟓) a Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai, str. Episcop Nicolae Ivan.
În cadrul evenimentului, vom face o incursiune în istoria Basarabiei, poposind asupra unor evenimente importante, de la ocupația țaristă din 1812, la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 și până în prezent și a eforturilor depuse de generațiile predecesoare pentru dăinuirea conștiinței naționale în spațiul basarabean.
„Iată, durerile voastre mari din ultimii ani au trezit în frații voștri din Transilvania simțirile cele mai curate.” (Onisifor Ghibu, Trei ani pe Frontul Basarabean)
Vă așteptăm alături de noi!
#ligastudentilor
28.03.202518:12
25.03.202512:04
🤣 Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației, crede că pagina Munikipiul Galaț este o pagină oficială și că tunelul Ryfast din 🇳🇴Norvegia e construit de UMB între Eforie și Vama Veche.
Vă aducem aminte că ea a desființat Școlile de Arte și Meserii (SAM-urile) care pregăteau buni meseriași. Elevii de atunci au fost repartizați la liceele tehnologice unde nu primesc aceeași formare, aruncând, de fapt, zeci de mii de oameni în sărăcie, pe piața forței de muncă din Europa.
Vă aducem aminte că ea a desființat Școlile de Arte și Meserii (SAM-urile) care pregăteau buni meseriași. Elevii de atunci au fost repartizați la liceele tehnologice unde nu primesc aceeași formare, aruncând, de fapt, zeci de mii de oameni în sărăcie, pe piața forței de muncă din Europa.
07.03.202510:03
🎞 Vă invităm alături de colegii noștri din Capitală și de ASCOR București la o seară de film însoțită de mărturii despre părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa care va avea loc 𝐥𝐮𝐧𝐢, 𝟏𝟎 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟗, 𝐢̂𝐧 𝐚𝐦𝐟𝐢𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 „𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐆. 𝐂𝐨𝐦𝐚𝐧” 𝐚𝐥 𝐅𝐚𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐓𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐎𝐫𝐭𝐨𝐝𝐨𝐱𝐚̆ „𝐉𝐮𝐬𝐭𝐢𝐧𝐢𝐚𝐧 𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐚𝐫𝐡𝐮𝐥” 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, str. Sfânta Ecaterina nr. 2-4. Invitații noștri sunt pr. prof. univ. dr. Emanoil Băbuș, fost elev al părintelui Calciu, și pr. conf. univ. dr. Gheorghe Holbea, președinte al Cenaclului „Sf. Simeon Noul Teolog”.
Arestat de comuniști în 1948, pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din București, a cunoscut chinul și greul temnițelor comuniste de la Jilava, Pitești, Aiud și Gherla. Eliberat după 16 ani de temniță, a urmat calea preoției. În anul 1978 , în urma dărâmării bisericii Enei, a luat o poziție fermă împotriva regimului comunist, printr-o serie de cuvinte adresate tinerilor pe durata postului mare, în calitate de profesor la Seminarul Teologic din București. Acest gest s-a soldat cu re-arestarea sa, urmând să fie eliberat după 5 ani, la presiunile diplomatice ale președintelui american Ronald Reagan. A urmat exilul în Statele Unite, unde și-a continuat activitatea misionară, marcând viețile multor creștini prin acțiunile și felul său de a fi.
În cadrul evenimentului, vom viziona filmul documentar „7 Cuvinte – Povestea unui Biruitor”, în regia lui Andrei Negoiță, și vom discuta despre relevanța în ziua de astăzi a îndemnurilor și învățăturilor adresate tinerilor de către părintele Calciu. „Îţi aduci aminte, tinere, când ţi-am spus că un glas nou te cheamă şi că este glasul lui Iisus? Dar unde şi la ce te cheamă? Ce făgăduinţă ademenitoare pentru setea ta de cunoaştere şi de adevăr îţi face Mântuitorul?” Așa își începea marele îndrumător al studențimii adunate la București cuvântarea din cea de-a doua săptămână a Postului Mare, în Biserica Radu-Vodă.
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa împărtășea tinerilor studenți teologi veniți din întreaga țară aspectele fundamentale de trăire creștin-ortodoxă, combătând vehement ideologia comunistă, care acaparase intimitatea gândurilor și sufletele tinerilor ce chestionau în sinea lor paradigma socială și regimul politic al vremii.
Prin cele 7 cuvinte către tineri, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa reușește să îi călăuzească pe tineri, recunoscându-le adevăratul potențial creator și intelectual și asumându-și pentru ei o luptă deschisă, în ciuda anilor crunți de temniță grea și reeducare.
Vă așteptăm alături de noi spre cinstirea memoriei părintelui și spre a trage învățăminte din viața și cuvintele sale!
#ligastudentilor #Bucuresti
Arestat de comuniști în 1948, pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din București, a cunoscut chinul și greul temnițelor comuniste de la Jilava, Pitești, Aiud și Gherla. Eliberat după 16 ani de temniță, a urmat calea preoției. În anul 1978 , în urma dărâmării bisericii Enei, a luat o poziție fermă împotriva regimului comunist, printr-o serie de cuvinte adresate tinerilor pe durata postului mare, în calitate de profesor la Seminarul Teologic din București. Acest gest s-a soldat cu re-arestarea sa, urmând să fie eliberat după 5 ani, la presiunile diplomatice ale președintelui american Ronald Reagan. A urmat exilul în Statele Unite, unde și-a continuat activitatea misionară, marcând viețile multor creștini prin acțiunile și felul său de a fi.
În cadrul evenimentului, vom viziona filmul documentar „7 Cuvinte – Povestea unui Biruitor”, în regia lui Andrei Negoiță, și vom discuta despre relevanța în ziua de astăzi a îndemnurilor și învățăturilor adresate tinerilor de către părintele Calciu. „Îţi aduci aminte, tinere, când ţi-am spus că un glas nou te cheamă şi că este glasul lui Iisus? Dar unde şi la ce te cheamă? Ce făgăduinţă ademenitoare pentru setea ta de cunoaştere şi de adevăr îţi face Mântuitorul?” Așa își începea marele îndrumător al studențimii adunate la București cuvântarea din cea de-a doua săptămână a Postului Mare, în Biserica Radu-Vodă.
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa împărtășea tinerilor studenți teologi veniți din întreaga țară aspectele fundamentale de trăire creștin-ortodoxă, combătând vehement ideologia comunistă, care acaparase intimitatea gândurilor și sufletele tinerilor ce chestionau în sinea lor paradigma socială și regimul politic al vremii.
Prin cele 7 cuvinte către tineri, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa reușește să îi călăuzească pe tineri, recunoscându-le adevăratul potențial creator și intelectual și asumându-și pentru ei o luptă deschisă, în ciuda anilor crunți de temniță grea și reeducare.
Vă așteptăm alături de noi spre cinstirea memoriei părintelui și spre a trage învățăminte din viața și cuvintele sale!
#ligastudentilor #Bucuresti
11.02.202513:19
26.04.202518:24
În 1892, acesta ia parte activă la evenimentele legate de trimiterea Memorandului la Viena, fiind alături de restul studențimii române „în primele linii ale manifestațiilor, al căror ecou s-a prelungit câțiva ani înainte”. De menționat că, în calitate de președinte al societății academice „Petru Maior” concepe și publică un manifest care determină pe rectorul Universității vieneze, Ludovic Lang, să încerce suprimarea diseminării acestuia în afara mediului academic și a granițelor statului dualist. În fața a ceea ce astăzi – în accepțiune universitară – se numește Comisie de Etică și Integritate, Maniu și semnatarii „Manifestului de solidarizare cu memorandiștii condamnați” și-au pledat cauza cu demnitate. Unul dintre artizanii Marii Unirii și contemporan cu faptele, Alexandru Vaida-Voevod ne relatează atitudinea curajoasă a viitorului lider al Patidului Național Țărănesc: „Dreptul de a-mi manifesta convingerea nu mi-l puteți nici contesta, nici lua, Magnificința Voastră! Puteți să mă pedepsiți, dar la apostasie nu mă puteți îndupleca”. Iată, așadar, de câtă consecvență în atingerea idealului, de câtă fermitate și asumare era capabil un student care – iar istoria va consemna și-l va răsplăti mai târziu pentru acțiunile sale – este nu doar martorul, ci și înfăptuitorul Statului Național Unitar Român!
Încheind, consecințe politice nu au existat, însă internaționalizarea evenimentelor de la Cluj (printre simpatizanții occidentali numărându-se Emile Zola sau Georges Clemenceau) au adus în atenția Europei acutele probleme ale monarhiei dualiste. Presa vestică a acordat spații largi Memorandului și procesului, determinând o adevărată emulație națională și în rândul celorlalte popoare din Austro-Ungaria. Totodată, generația care a stat la baza documentului a încheiat seria actelor programatice deschisă în secolul al XVIII-lea și membrii ei au contribuit din plin la înfăptuirea Marii Uniri.
#ligastudentilor #Maniu #Vaida #istoriamiscariistudentesti #istoriculmiscariistudentesti #Transilvania
Încheind, consecințe politice nu au existat, însă internaționalizarea evenimentelor de la Cluj (printre simpatizanții occidentali numărându-se Emile Zola sau Georges Clemenceau) au adus în atenția Europei acutele probleme ale monarhiei dualiste. Presa vestică a acordat spații largi Memorandului și procesului, determinând o adevărată emulație națională și în rândul celorlalte popoare din Austro-Ungaria. Totodată, generația care a stat la baza documentului a încheiat seria actelor programatice deschisă în secolul al XVIII-lea și membrii ei au contribuit din plin la înfăptuirea Marii Uniri.
#ligastudentilor #Maniu #Vaida #istoriamiscariistudentesti #istoriculmiscariistudentesti #Transilvania
01.04.202520:15
🗓1 aprilie - o zi care NU există în manualele de istorie: La 1 aprilie 1941 a avut loc masacrul de la Fântâna Albă. Între 2000 și 4000 de români din 16 sate din nordul Bucovinei anexat de Uniunea Sovietică în urma Pactului Molotov-Ribbentrop au fost uciși de către Armata Roșie. În memoria acestui eveniment, 1 aprilie a fost declarată Ziua națională de cinstire a memoriei victimelor masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, a victimelor deportărilor, foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. A comemorat-o vreo instituție?
📺 Vă invităm să urmăriți un documentar realizat de TVR în urmă cu 10 ani despre masacrul de la Fântâna Albă: https://cutt.ly/Ura7weMZ
Conaționalii noștri mergeau în acea fatidică zi într-o coloană cu prapuri, cruci, coroane de brad și steaguri albe, spre granița românească, pentru a se refugia în țară. La 3 km de frontieră, au fost întâmpinați de soldații sovietici și mitraliați încontinuu. Cei care au reușit să scape au fost fugăriți de cavalerie și uciși în moduri cumplite. Cărțile de istorie descriu Masacrul de la Fântâna Albă drept un „Katyn românesc”. Mărturiile puținilor supraviețuitori sunt cutremurătoare.
Până acum, Federația Rusă, ca moștenitoare a URSS, nu și-a cerut scuze pentru acest masacru și nici nu a plătit daune. Mai mult, autoritățile ucrainiene insistă că masacrul a fost o „înscenare” a serviciilor românești. În contextul actual, în care lumea civilizată condamnă crimele Rusiei din Ucraina, este necesar ca statul ucrainean să recunoască și să condamne crimele sovietice.
#ligastudentilor #FantanaAlba1941
📺 Vă invităm să urmăriți un documentar realizat de TVR în urmă cu 10 ani despre masacrul de la Fântâna Albă: https://cutt.ly/Ura7weMZ
Conaționalii noștri mergeau în acea fatidică zi într-o coloană cu prapuri, cruci, coroane de brad și steaguri albe, spre granița românească, pentru a se refugia în țară. La 3 km de frontieră, au fost întâmpinați de soldații sovietici și mitraliați încontinuu. Cei care au reușit să scape au fost fugăriți de cavalerie și uciși în moduri cumplite. Cărțile de istorie descriu Masacrul de la Fântâna Albă drept un „Katyn românesc”. Mărturiile puținilor supraviețuitori sunt cutremurătoare.
Până acum, Federația Rusă, ca moștenitoare a URSS, nu și-a cerut scuze pentru acest masacru și nici nu a plătit daune. Mai mult, autoritățile ucrainiene insistă că masacrul a fost o „înscenare” a serviciilor românești. În contextul actual, în care lumea civilizată condamnă crimele Rusiei din Ucraina, este necesar ca statul ucrainean să recunoască și să condamne crimele sovietice.
#ligastudentilor #FantanaAlba1941
28.03.202518:12
🇷🇴 Acum 33 de ani, după sute de kilometri parcurși pe jos prin ninsoare și frig, intrau în București studenții care au plecat în ✝️ Drumul Crucii pentru reunirea Basarabiei cu România. 🎥 Vă invităm să urmăriți filmul acestui extraordinar eveniment din istoria recentă a poporului român: https://youtu.be/j_AM-yc5VY8 🇷🇴
🇷🇴 Zeci de tineri din Liga Studenților din România și Organizația Tineretului Creștin-Democrat din Moldova au plecat pe jos, la începutul lui martie 1992 într-un lung marș de la Chișinău la București, mărșăluind în formă de cruce și ducând pe umeri o cruce din lemn care simbolizează Crucea Basarabiei.
🇷🇴 Mișcarea studenților de atunci a atras atenția opiniei publice din România asupra agresiunii ruse din Transnistria, Federația Rusă atacând la 2 martie Republica Moldova cu scopul de a preveni reunirea Basarabiei cu România și pentru a o ține în sfera de influență a Moscovei. Astfel, românii au fost determinați să susțină rezistența armată împotriva invadatorului rus.
☦️ Totodată, acțiunea tinerilor bucurându-se de înaltul sprijin al PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum și de al unor mari duhovnici precum pr. Dumitru Stăniloae, pr. Cleopa, pr. Galeriu sau pr. Constantin Voicescu, a dat un puternic sprijin public Patriarhiei Române în direcția reactivării dreptei Mitropolii a Basarabiei.
⏳ Acum 30 de ani studenților din dreapta Prutului le sângerau picioarele de la mers prin zăpadă și degerături, iar celor din stânga Prutului le sângerau piepturile în luptele crâncene cu Armata a 14-a rusă. Ce mai fac tinerii de astăzi pentru idealul reunirii Basarabiei?
⌛️ După 30 de ani, în care idealul unionist a fost fie abandonat, fie compromis, fie transformat în rampă de lansare în politică, puțini i-au mai rămas cu adevărat fideli. Pe când statul nostru a fost de multe ori absent, singura care și-a menținut neclintită misiunea în această direcție a fost doar Biserica Ortodoxă Română. Până și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu este o creație a statului român, ci un program al Ligii Studenților implementant și transformat în instituție în cadrul Guvernului României după 1996 cu sprijinul CDR și al președintelui Emil Constantinescu.
✝️ Crucea purtată pe umeri de tinerii din 1992 a fost amplasată atunci în Piața Universității din București. În 2017, niște „persoane binevoitoare” au eliminat-o din piedestalul în care era amplasată. Ca urma a intervenției Ligii Studenților (LS IAȘI) pe lângă organele abilitate și cu sprijinul Secției 1 de Poliție, crucea a fost găsită și pusă la loc. Nu puțini sunt cei care vor să șteargă din istorie orientarea profund creștină și națională a mișcării studențești.
😢 Din păcate, astăzi idealul reunirii pentru unii pare ceva desuet. În afara unor acțiuni întreprinse de către anumite organizații de studenți basarabeni, ce fac organizațiile studențești de astăzi pentru a aduce Basarabia acasă?
🇷🇴 Liga Studenților (LS IAȘI) a rămas singura organizație studențească din România fidelă idealului generației studențești din anii '90 și care duce înainte idealul unității naționale, pentru care au luptat generații întregi de lideri ai studenților: de la Avram Iancu, la Mihai Eminescu, Ioan Slavici și A.D. Xenopol, la studenții din Mișcarea Memorandistă (1892), la generația lui Mircea Eliade și cei din perioada interbelică care au suferit în închisorile comuniste sau au luptat în munți cu arma în mână împotriva sovieticilor, până la cei care au parcurs prin viscol și ploaie Drumul Crucii în 1992. Faptele noastre vorbesc!
🇷🇴 Istoria și datoria de români ne obligă să spunem ca și Petre Țuțea: „Basarabia e pământ românesc! Şi nici dacă-mi scoateţi ochii nu recunosc că Basarabia e rusească!”
#ligastudentilor #BasarabiaeRomânia #Basarabia #nicidacănescoatețiochiinuspunemcăBasarabiaestearușilor
🇷🇴 Zeci de tineri din Liga Studenților din România și Organizația Tineretului Creștin-Democrat din Moldova au plecat pe jos, la începutul lui martie 1992 într-un lung marș de la Chișinău la București, mărșăluind în formă de cruce și ducând pe umeri o cruce din lemn care simbolizează Crucea Basarabiei.
🇷🇴 Mișcarea studenților de atunci a atras atenția opiniei publice din România asupra agresiunii ruse din Transnistria, Federația Rusă atacând la 2 martie Republica Moldova cu scopul de a preveni reunirea Basarabiei cu România și pentru a o ține în sfera de influență a Moscovei. Astfel, românii au fost determinați să susțină rezistența armată împotriva invadatorului rus.
☦️ Totodată, acțiunea tinerilor bucurându-se de înaltul sprijin al PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum și de al unor mari duhovnici precum pr. Dumitru Stăniloae, pr. Cleopa, pr. Galeriu sau pr. Constantin Voicescu, a dat un puternic sprijin public Patriarhiei Române în direcția reactivării dreptei Mitropolii a Basarabiei.
⏳ Acum 30 de ani studenților din dreapta Prutului le sângerau picioarele de la mers prin zăpadă și degerături, iar celor din stânga Prutului le sângerau piepturile în luptele crâncene cu Armata a 14-a rusă. Ce mai fac tinerii de astăzi pentru idealul reunirii Basarabiei?
⌛️ După 30 de ani, în care idealul unionist a fost fie abandonat, fie compromis, fie transformat în rampă de lansare în politică, puțini i-au mai rămas cu adevărat fideli. Pe când statul nostru a fost de multe ori absent, singura care și-a menținut neclintită misiunea în această direcție a fost doar Biserica Ortodoxă Română. Până și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu este o creație a statului român, ci un program al Ligii Studenților implementant și transformat în instituție în cadrul Guvernului României după 1996 cu sprijinul CDR și al președintelui Emil Constantinescu.
✝️ Crucea purtată pe umeri de tinerii din 1992 a fost amplasată atunci în Piața Universității din București. În 2017, niște „persoane binevoitoare” au eliminat-o din piedestalul în care era amplasată. Ca urma a intervenției Ligii Studenților (LS IAȘI) pe lângă organele abilitate și cu sprijinul Secției 1 de Poliție, crucea a fost găsită și pusă la loc. Nu puțini sunt cei care vor să șteargă din istorie orientarea profund creștină și națională a mișcării studențești.
😢 Din păcate, astăzi idealul reunirii pentru unii pare ceva desuet. În afara unor acțiuni întreprinse de către anumite organizații de studenți basarabeni, ce fac organizațiile studențești de astăzi pentru a aduce Basarabia acasă?
🇷🇴 Liga Studenților (LS IAȘI) a rămas singura organizație studențească din România fidelă idealului generației studențești din anii '90 și care duce înainte idealul unității naționale, pentru care au luptat generații întregi de lideri ai studenților: de la Avram Iancu, la Mihai Eminescu, Ioan Slavici și A.D. Xenopol, la studenții din Mișcarea Memorandistă (1892), la generația lui Mircea Eliade și cei din perioada interbelică care au suferit în închisorile comuniste sau au luptat în munți cu arma în mână împotriva sovieticilor, până la cei care au parcurs prin viscol și ploaie Drumul Crucii în 1992. Faptele noastre vorbesc!
🇷🇴 Istoria și datoria de români ne obligă să spunem ca și Petre Țuțea: „Basarabia e pământ românesc! Şi nici dacă-mi scoateţi ochii nu recunosc că Basarabia e rusească!”
#ligastudentilor #BasarabiaeRomânia #Basarabia #nicidacănescoatețiochiinuspunemcăBasarabiaestearușilor
15.03.202509:47
☕️ Cafeluța de sâmbătă. 🤣 Noi nu am văzut nicio reacție din partea 🏳🌈profesorilorix și a 🏳⚧cercetătorilorix din SNSPA. 💸 Gata, s-au terminat bănuții? 🥲
#gowokegobroke
#gowokegobroke
07.03.202509:56
31.01.202509:15
26.04.202518:24
🇷🇴 Studențimea română și Mișcarea memorandistă pentru drepturile românilor din Transilvania:
Anul 1867 a reprezentat nu doar un punct de cotitură pentru omogenitatea și integritatea Imperiului Habsburgic în forma sa statală consacrată. Ci, mai presus de toate, a evidențiat o criză profundă a administrației vieneze, care se vede nevoită să încheie un pact cu liderii maghiari, doritori ai separării de structura instituțională în care ființaseră.
Compromisul prin care Ungaria devine element distinct al imperiului Casei de Habsburg s-a repercutat și asupra Transilvaniei, care-și pierde statutul autonom și este asimilată entității nou-create. De aceea, elitele politice ardelene – sesizând faptul că dualismul poate reprezenta o tragedie prin care românii riscă să dispară ca individualitate națională și politică – trec la fapte, elaborând o serie de petiții. Punctul culminant al acestora este Memorandul românilor din Transilvania și Ungaria. Rezultat al gândirii conducătorilor Partidului Național Român (principala structură partidică reprezentativă, creată printr-o contopire, în 1881), acesta sublinia lipsurile unui sistem în care naționalitățile sunt asimilate, prin măsuri și inițiative șoviniste. Liderii români atrăgeau atenția, de asemenea, asupra posibilității ca un astfel de binom politic să submineze autoritatea împăratului, întrucât tendințele separatiste se vor înmulți, ducând la dispariția statului.
Creat pe principii de factură democratică (înscriindu-se, așadar, în ciclul evoluțiilor politice ale vremii), Memorandul afirma pe baze demografice preeminența românilor în Transilvania și solicita acordarea egalității și recunoașterea tuturor drepturilor concedate și celorlalte comunități etnice distincte. Argumentul populației majoritare este unul novator în contextul secolului naționalităților și prin prisma faptului că precedentele acțiuni petiționare aveau drept punct central dreptul istoric al românilor de sub stăpânire maghiară/habsburgică. Având în spate realitatea existenței celor 3 milioane de suflete românești, Ioan Rațiu, ÎPS Andrei Șaguna, Gh. Pop de Băsești trimit la împăratul Franz Joseph o delegație de 300 de persoane cu sarcina de a prezenta la Viena doleanțele Transilvaniei. Răspunsul a fost, în mod previzibil, unul negativ.
În rezultat, în 1893, Kalman Tisza și ceilalți miniști ai Executivului din Budapesta declanșează acțiuni de represalii împotriva Comitetului Central al PNR, acuzat de trădare. Procesul intentat începe în 25 aprilie/7 mai 1894. Evident, liderii transilvăneni nu au beneficiat de o judecată dreaptă. Cu toate protestele generate de o atare situație, cu toată solidarizarea susținătorilor cauzei, sentința a fost defavorabilă. Aceasta s-a concretizat în arestarea a 15 dintre cei 29 de acuzați, care au primit încarcerări de până la cinci ani, la care se adăugau amenzi ce vizau plătirea cheltuielilor de judecată. Ioan Rațiu a dovedit o atitudine plină de demnitate în fața judecătorilor, declarând că „existența unui popor nu se discută, ci se afirmă”. Totodată, desfășurarea procesului a determinat și intervenția regelui Carol I pe lângă autoritățile maghiare și chiar pe lângă Franz Joseph însuși. Asumându-și riscurile deteriorării relațiilor cu Austro-Ungaria, și chiar ruperea lor (care ducea, implicit, la ruperea tratatului de alianță la care România fusese parte semnatară în 18/30 octombrie 1883), suveranul de la București a demonstrat un adevărat elan patriotic. Sprijinind pe frații români din arcul carpatic, Vechiul Regat oferea speranța Reîntregirii. În cele din urmă, la un an și 3 luni de la pronunțarea verdictului, componenții întemnițați sunt grațiați de împărat în septembrie 1895.
Anul 1867 a reprezentat nu doar un punct de cotitură pentru omogenitatea și integritatea Imperiului Habsburgic în forma sa statală consacrată. Ci, mai presus de toate, a evidențiat o criză profundă a administrației vieneze, care se vede nevoită să încheie un pact cu liderii maghiari, doritori ai separării de structura instituțională în care ființaseră.
Compromisul prin care Ungaria devine element distinct al imperiului Casei de Habsburg s-a repercutat și asupra Transilvaniei, care-și pierde statutul autonom și este asimilată entității nou-create. De aceea, elitele politice ardelene – sesizând faptul că dualismul poate reprezenta o tragedie prin care românii riscă să dispară ca individualitate națională și politică – trec la fapte, elaborând o serie de petiții. Punctul culminant al acestora este Memorandul românilor din Transilvania și Ungaria. Rezultat al gândirii conducătorilor Partidului Național Român (principala structură partidică reprezentativă, creată printr-o contopire, în 1881), acesta sublinia lipsurile unui sistem în care naționalitățile sunt asimilate, prin măsuri și inițiative șoviniste. Liderii români atrăgeau atenția, de asemenea, asupra posibilității ca un astfel de binom politic să submineze autoritatea împăratului, întrucât tendințele separatiste se vor înmulți, ducând la dispariția statului.
Creat pe principii de factură democratică (înscriindu-se, așadar, în ciclul evoluțiilor politice ale vremii), Memorandul afirma pe baze demografice preeminența românilor în Transilvania și solicita acordarea egalității și recunoașterea tuturor drepturilor concedate și celorlalte comunități etnice distincte. Argumentul populației majoritare este unul novator în contextul secolului naționalităților și prin prisma faptului că precedentele acțiuni petiționare aveau drept punct central dreptul istoric al românilor de sub stăpânire maghiară/habsburgică. Având în spate realitatea existenței celor 3 milioane de suflete românești, Ioan Rațiu, ÎPS Andrei Șaguna, Gh. Pop de Băsești trimit la împăratul Franz Joseph o delegație de 300 de persoane cu sarcina de a prezenta la Viena doleanțele Transilvaniei. Răspunsul a fost, în mod previzibil, unul negativ.
În rezultat, în 1893, Kalman Tisza și ceilalți miniști ai Executivului din Budapesta declanșează acțiuni de represalii împotriva Comitetului Central al PNR, acuzat de trădare. Procesul intentat începe în 25 aprilie/7 mai 1894. Evident, liderii transilvăneni nu au beneficiat de o judecată dreaptă. Cu toate protestele generate de o atare situație, cu toată solidarizarea susținătorilor cauzei, sentința a fost defavorabilă. Aceasta s-a concretizat în arestarea a 15 dintre cei 29 de acuzați, care au primit încarcerări de până la cinci ani, la care se adăugau amenzi ce vizau plătirea cheltuielilor de judecată. Ioan Rațiu a dovedit o atitudine plină de demnitate în fața judecătorilor, declarând că „existența unui popor nu se discută, ci se afirmă”. Totodată, desfășurarea procesului a determinat și intervenția regelui Carol I pe lângă autoritățile maghiare și chiar pe lângă Franz Joseph însuși. Asumându-și riscurile deteriorării relațiilor cu Austro-Ungaria, și chiar ruperea lor (care ducea, implicit, la ruperea tratatului de alianță la care România fusese parte semnatară în 18/30 octombrie 1883), suveranul de la București a demonstrat un adevărat elan patriotic. Sprijinind pe frații români din arcul carpatic, Vechiul Regat oferea speranța Reîntregirii. În cele din urmă, la un an și 3 luni de la pronunțarea verdictului, componenții întemnițați sunt grațiați de împărat în septembrie 1895.
28.03.202518:19
27.03.202509:26
Colegii noștri, Toma și Silvian, au fost ieri în platoul BZI unde au explicat succint DE CE se fac presiuni politice asupra noastră dar, cel mai important, de la min. 47:00, au prezentat câteva dintre obiectele de colecție legate de studenții din trecut pe care le deținem și cu care vrem să organizăm un muzeu dedicat studențimii române și luptei ei pentru realizarea unității de neam și consolidarea culturii române. Trecutul ne inspiră, iar istoria noastră este plină de modele demne de urmat pentru tinerii de astăzi! Puteți urmări emisiunea aici: https://cutt.ly/drpXe6Gm
Persoanele care dețin obiecte vechi (documente, medalii, fotografii, cărți etc.) și doresc să ne susțină, ni le pot dona contactându-l pe Toma (0756.905.133). Cele care nu au legătură cu subiectul nostru pot fi date la schimb și valorificate pentru a obține bunurile care ne sunt necesare pentru alcătuirea colecției. Alternativ, ne puteți sprijini folosind metodele disponibile aici: https://ligastudentilor.net/sustine/
Vă mulțumim!
Persoanele care dețin obiecte vechi (documente, medalii, fotografii, cărți etc.) și doresc să ne susțină, ni le pot dona contactându-l pe Toma (0756.905.133). Cele care nu au legătură cu subiectul nostru pot fi date la schimb și valorificate pentru a obține bunurile care ne sunt necesare pentru alcătuirea colecției. Alternativ, ne puteți sprijini folosind metodele disponibile aici: https://ligastudentilor.net/sustine/
Vă mulțumim!
13.03.202509:51
În tumultul vremurilor noastre, tinerii au nevoie de repere morale și valorice. Dacă și tu crezi la fel, te așteptăm în #ligastudentilor!
ligastudentilor.net/recrutari
Înscrie-te acum, chiar dacă nu eşti din Iaşi! Recrutăm studenți, elevi și tineri din toată ţara! 🇷🇴
ligastudentilor.net/recrutari
Înscrie-te acum, chiar dacă nu eşti din Iaşi! Recrutăm studenți, elevi și tineri din toată ţara! 🇷🇴
07.03.202509:56
🖋📚 𝐌𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟏𝟐 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞, 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟖, vă invităm să luați parte la cea de-a doua întâlnire literară organizată de Liga Studenților în București, intitulată „Despre Ion Creangă, dincolo de povești”.
📌 Evenimentul va avea loc în 𝐬𝐚𝐥𝐚 𝟐𝟎𝟒, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐅𝐚𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 (str. Edgar Quinet, nr. 5-7), unde vom explora multitudinea ipostazelor în care Ion Creangă este surprins de către istoricii literari și de presa epocii desfășurându-și întreaga activitate prin care contribuie fundamental și în mod inedit în direcția literară, culturală și educațională românească.
Ne propunem ca, prin această întâlnire, să facem cunoscute tinerilor din toate domeniile de studiu contribuțiile, evenimentele, amănuntele și versatila receptare în domeniile de cercetare a operei celui mai îndrăgit dintre povestitorii români, Ion Creangă.
👩🏻🏫 Dacă ești curios să îl descoperi pe scriitor într-o manieră distinctă și să afli cum îl interpretează adepții diverselor curente literare și specialiștii din domenii de cercetare diferite, te așteptăm în sala 204, într-un cadru cu iz de școală veche, dar cu o poveste demnă de a fi spusă și de tinerii noii generații.
#ligastudentilor #Bucuresti
📌 Evenimentul va avea loc în 𝐬𝐚𝐥𝐚 𝟐𝟎𝟒, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐅𝐚𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 (str. Edgar Quinet, nr. 5-7), unde vom explora multitudinea ipostazelor în care Ion Creangă este surprins de către istoricii literari și de presa epocii desfășurându-și întreaga activitate prin care contribuie fundamental și în mod inedit în direcția literară, culturală și educațională românească.
Ne propunem ca, prin această întâlnire, să facem cunoscute tinerilor din toate domeniile de studiu contribuțiile, evenimentele, amănuntele și versatila receptare în domeniile de cercetare a operei celui mai îndrăgit dintre povestitorii români, Ion Creangă.
👩🏻🏫 Dacă ești curios să îl descoperi pe scriitor într-o manieră distinctă și să afli cum îl interpretează adepții diverselor curente literare și specialiștii din domenii de cercetare diferite, te așteptăm în sala 204, într-un cadru cu iz de școală veche, dar cu o poveste demnă de a fi spusă și de tinerii noii generații.
#ligastudentilor #Bucuresti
31.01.202509:15
🇷🇴 Bartolomeu (Valeriu) Anania, liderul studențimii clujene și al grevei din primăvara anului 1946:
În noaptea de 28 spre 29 mai studențimea clujeană s-a apărat cu baricade, apă fierbinte, borcane și cărămizi de un atac al trupelor maghiare care doreau să ia cu asalt căminul studențesc Avram Iancu (actualul sediu al Facultății de Drept a UBB) și să instituie un regim de ocupație militară asupra Clujului. Bandele de iredentiști au pătruns cu forța în cămin, devastând parterul și strigând: : „Folyon az oláh vér!” („Să curgă sânge de valah”)
Autoritățile românești, în schimb, au arestat câteva zeci de studenți români. Studenții, în răspuns, au organizat o grevă masivă în urma căreia studenții arestați au fost eliberați, iar populația românească din jurul orașului s-a solidarizat cu cauza lor, cerând eliminarea abuzurilor autorităților comuniste.
Prin tenacitatea tânărului Bartolomeu Anania și a liderilor studențești de atunci s-a evitat o tentativă de subminare a autorității Statului Român în zona Clujului, într-o perioadă în care revenirea Transilvaniei după al Doilea Război Mondial nu era recunoscută încă pe plan internațional.
În perioada 1958-1964 a fost deținut politic în închisorile comuniste din România: „Nu vă temeți de moarte pentru că ea, practic, nu există!”
Bartolomeu Anania este de asemenea singurul lider studențesc cunoscut care a îmbrăcat în timpul activității universitare haina monahală și unul dintre cei trei lideri ai studenților care au ajuns la demnitatea episcopatului, devenind Mitropolit al Clujului.
Iată cum îl descrie Ioan Muntean, coleg cu tânărul Bartolomeu Valeriu Anania, evenimente epocii în 𝘓𝘢 𝘱𝘢𝘴 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘳𝘦𝘦𝘥𝘶𝘤𝘢𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘗𝘪𝘵𝘦𝘴𝘵𝘪, 𝘎𝘩𝘦𝘳𝘭𝘢 𝘴𝘪 𝘈𝘪𝘶𝘥:
După recunoaşterea drepturilor noastre asupra Ardealului de Nord de către Conferinţa de Pace de la Paris, reacţiunea şi iridenta maghiară au căutat noi forme, mascate, ca să ne lovească. Le deschiderea oficială a campaniei electorale pentru alegerile din noiembrie 1946, un grup de studenţi, între care majoritatea naţional-ţărănişti, au făcut un scurt miting prin centrul oraşului, cu lozinci ca ”Jos teroarea” şi ”Trăiască Iuliu Maniu”. Ajunşi în Piaţa Libertăţii – cea cu Catedrala Romano-catolică Sf. Mihai şi cu Statuia lui Matei Corvin, dar şi cu sediul P.C.R. -ului pe o latură a pieţii şi al Confederaţiei Sindicatelor au pus portretul lui Iuliu Maniu pe parterul clădirii în care se găseau la etaj sindicatele, de fapt un manifest electoral, cu portretul liderului partidului lor.
Era pe la ora 6 după-amiaza zilei de 26 (sau 27) mai. La uzinele ”Dermata” a început să sune sirena, care se auzea peste tot oraşul. Nimeni dintre studenţi nu ştiam de ce. Uzina la ora aceea era exclusiv maghiară, intenţionat, printr-un exclusivism etnic care românilor le-ar fi fost reprobat. S-a strâns maghiarimea, au umplut câteva autocamioane şi au venit în centru, ca sa apere – chipurile – democraţia cea nouă şi un sediu muncitoresc atacat de huligani.
Până să ajungă ei în piaţă, studenţii spuseseră ce aveau de spus paşnic, nu vătămaseră pe nimeni, nu atacaseră fizic nimic şi au plecat pe la casele lor. Cei de la ”Dermata” nu aveau practic cu cine să se mai bată. Dar scenariul era ca ei să-i bată pe studenţi, să-i intimideze, acum la începutul campaniei electorale. S-au dus la Căminul studenţesc ”Avram Iancu” din apropierea pieţii, pe care îl considerau sediul ”reacţiunii” române şi au început mitingul lor, dar nu numai cu lozinci paşnice, ci cu bolovani şi ciomegele cu care veniseră pregătiţi, în cadrul noilor lor concepţii despre democraţie.
Au spart geamurile căminului. Asediaţii s-au baricadat, blocând uşa parterului şi grilajul din capul scărilor cu paturi şi mobilier din dormitoare. Cu ajutorul unor studenţi maghiari de la un cămin vecin au spart o uşă din spate, cea de acces pentru aprovizionarea cantinei (uşa aceasta era făcută în grosimea vechiului zid al cetăţii medievale a Clujului, zid care mărginea curtea căminului). Au devastat întregul parter şi subsolul în care se găsea cantina studenţească.
În noaptea de 28 spre 29 mai studențimea clujeană s-a apărat cu baricade, apă fierbinte, borcane și cărămizi de un atac al trupelor maghiare care doreau să ia cu asalt căminul studențesc Avram Iancu (actualul sediu al Facultății de Drept a UBB) și să instituie un regim de ocupație militară asupra Clujului. Bandele de iredentiști au pătruns cu forța în cămin, devastând parterul și strigând: : „Folyon az oláh vér!” („Să curgă sânge de valah”)
Autoritățile românești, în schimb, au arestat câteva zeci de studenți români. Studenții, în răspuns, au organizat o grevă masivă în urma căreia studenții arestați au fost eliberați, iar populația românească din jurul orașului s-a solidarizat cu cauza lor, cerând eliminarea abuzurilor autorităților comuniste.
Prin tenacitatea tânărului Bartolomeu Anania și a liderilor studențești de atunci s-a evitat o tentativă de subminare a autorității Statului Român în zona Clujului, într-o perioadă în care revenirea Transilvaniei după al Doilea Război Mondial nu era recunoscută încă pe plan internațional.
În perioada 1958-1964 a fost deținut politic în închisorile comuniste din România: „Nu vă temeți de moarte pentru că ea, practic, nu există!”
Bartolomeu Anania este de asemenea singurul lider studențesc cunoscut care a îmbrăcat în timpul activității universitare haina monahală și unul dintre cei trei lideri ai studenților care au ajuns la demnitatea episcopatului, devenind Mitropolit al Clujului.
Iată cum îl descrie Ioan Muntean, coleg cu tânărul Bartolomeu Valeriu Anania, evenimente epocii în 𝘓𝘢 𝘱𝘢𝘴 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘳𝘦𝘦𝘥𝘶𝘤𝘢𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘗𝘪𝘵𝘦𝘴𝘵𝘪, 𝘎𝘩𝘦𝘳𝘭𝘢 𝘴𝘪 𝘈𝘪𝘶𝘥:
După recunoaşterea drepturilor noastre asupra Ardealului de Nord de către Conferinţa de Pace de la Paris, reacţiunea şi iridenta maghiară au căutat noi forme, mascate, ca să ne lovească. Le deschiderea oficială a campaniei electorale pentru alegerile din noiembrie 1946, un grup de studenţi, între care majoritatea naţional-ţărănişti, au făcut un scurt miting prin centrul oraşului, cu lozinci ca ”Jos teroarea” şi ”Trăiască Iuliu Maniu”. Ajunşi în Piaţa Libertăţii – cea cu Catedrala Romano-catolică Sf. Mihai şi cu Statuia lui Matei Corvin, dar şi cu sediul P.C.R. -ului pe o latură a pieţii şi al Confederaţiei Sindicatelor au pus portretul lui Iuliu Maniu pe parterul clădirii în care se găseau la etaj sindicatele, de fapt un manifest electoral, cu portretul liderului partidului lor.
Era pe la ora 6 după-amiaza zilei de 26 (sau 27) mai. La uzinele ”Dermata” a început să sune sirena, care se auzea peste tot oraşul. Nimeni dintre studenţi nu ştiam de ce. Uzina la ora aceea era exclusiv maghiară, intenţionat, printr-un exclusivism etnic care românilor le-ar fi fost reprobat. S-a strâns maghiarimea, au umplut câteva autocamioane şi au venit în centru, ca sa apere – chipurile – democraţia cea nouă şi un sediu muncitoresc atacat de huligani.
Până să ajungă ei în piaţă, studenţii spuseseră ce aveau de spus paşnic, nu vătămaseră pe nimeni, nu atacaseră fizic nimic şi au plecat pe la casele lor. Cei de la ”Dermata” nu aveau practic cu cine să se mai bată. Dar scenariul era ca ei să-i bată pe studenţi, să-i intimideze, acum la începutul campaniei electorale. S-au dus la Căminul studenţesc ”Avram Iancu” din apropierea pieţii, pe care îl considerau sediul ”reacţiunii” române şi au început mitingul lor, dar nu numai cu lozinci paşnice, ci cu bolovani şi ciomegele cu care veniseră pregătiţi, în cadrul noilor lor concepţii despre democraţie.
Au spart geamurile căminului. Asediaţii s-au baricadat, blocând uşa parterului şi grilajul din capul scărilor cu paturi şi mobilier din dormitoare. Cu ajutorul unor studenţi maghiari de la un cămin vecin au spart o uşă din spate, cea de acces pentru aprovizionarea cantinei (uşa aceasta era făcută în grosimea vechiului zid al cetăţii medievale a Clujului, zid care mărginea curtea căminului). Au devastat întregul parter şi subsolul în care se găsea cantina studenţească.
Shown 1 - 24 of 30
Log in to unlock more functionality.