Україна Online: Новини | Політика
Телеграмна служба новин - Україна
Резидент
Мир сегодня с "Юрий Подоляка"
Труха⚡️Україна
Николаевский Ванёк
Лачен пише
Реальний Київ | Украина
Реальна Війна
Україна Online: Новини | Політика
Телеграмна служба новин - Україна
Резидент
Мир сегодня с "Юрий Подоляка"
Труха⚡️Україна
Николаевский Ванёк
Лачен пише
Реальний Київ | Украина
Реальна Війна
Україна Online: Новини | Політика
Телеграмна служба новин - Україна
Резидент
Savatie Baștovoi
5 minute de gîndire
TGlist rating
0
0
TypePublic
Verification
Not verifiedTrust
Not trustedLocation
LanguageOther
Channel creation dateAug 05, 2022
Added to TGlist
Feb 13, 202501.04.202508:33
Se mai gîndește cineva că orice idee de pensie, asigurare de sănătate și alte contracte care presupun despăgubiri în caz de accidente contravin fundamental filozofiei de viață creștine propovăduite de Hristos? Întregul mecanism de asigurări și contribuții în fonduri care promit o bătrînețe fără griji și o viață fără boli se înscrie în opera lui Mamona, zeul banilor și al grijii de multe.
Vom răspunde că așa e lumea în care trăim, că așa fac toți, că e ceva normal? Această "normalitate" este piatra pe care își zidește antihristul împărăția și pecetea lui se va da tot printr-un contract și o falsă asigurare a zilei de mîine.
Dar să mai citim o dată cuvintele lui Hristos:
---------------------------------------
EVANGHELIA DE LA MATEI
Cap. 6, 24-34
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
Vom răspunde că așa e lumea în care trăim, că așa fac toți, că e ceva normal? Această "normalitate" este piatra pe care își zidește antihristul împărăția și pecetea lui se va da tot printr-un contract și o falsă asigurare a zilei de mîine.
Dar să mai citim o dată cuvintele lui Hristos:
---------------------------------------
EVANGHELIA DE LA MATEI
Cap. 6, 24-34
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
06.04.202509:27
În timp ce Hristos le vorbea desprea patima și moartea Sa, despre scuipările și lovirile pe care avea să le îndure de la mai marii preoților și judecătorii iudeilor, Iacob cu Ioan se apropie și Îl roagă să facă așa ca ei doi să stea chiar lîngă tronul Său în împărăție, unul de-a dreapta și altul de-a stînga.
Ceilalți ucenici au sărit și ei, cerînd același lucru.
Pe de o parte, a fost și ceva omenesc în această dorință, iar pe de alta, a fost o mărturisire a iubirii și a credinței că Hristos este Împăratul Slavei.
Făcută chiar în momentele cînd Hristos își prevestea patima Sa, această dorință/mărturisire este asemenea rugăminții tîlharului de pe cruce: "Pomenește-mă cînd vei veni întru împărăția Ta!"
Ceilalți ucenici au sărit și ei, cerînd același lucru.
Pe de o parte, a fost și ceva omenesc în această dorință, iar pe de alta, a fost o mărturisire a iubirii și a credinței că Hristos este Împăratul Slavei.
Făcută chiar în momentele cînd Hristos își prevestea patima Sa, această dorință/mărturisire este asemenea rugăminții tîlharului de pe cruce: "Pomenește-mă cînd vei veni întru împărăția Ta!"
08.04.202507:53
Fiecare din noi are o închipuire despre sine. Dar niciodată nu știm cum sîntem închipuiți în mintea celorlalți. Noi știm prea bine că ceea ce ne închipuim în mintea noastră nu este tot una cu ce sîntem în realitate, totuși mereu avem impresia că în mintea celorlalți noi petrecem mereu neschimbați.
Pînă în ziua în care ni se spune tot adevărul despre noi de cîte un prieten dezamăgit.
Știind aceasta, lumea a inventat o adevărată școală despre "imagine". În zilele noastre, închipuirea celorlalți despre noi este mai importantă decît cine sîntem cu adevărat. Cei care se îngrijesc să apară mereu bine în fața celorlalți au de cîștigat, chiar dacă această imagine pe care și-o fac este una falsă.
Creștinismul ne îndeamnă să scăpăm de această ispită a "imaginii", a ceea ce Sfinții Părinți au numit "părere de sine". Tot ce ne închipuim a fi bun la noi este de fapt o amăgire. Și de fiecare dată cînd vrem să ne arătăm oamenilor mai buni și mai drepți decît sîntem, ne amăgim. Căci niciodată nimeni nu știe cum apare în ochii celuilalt pînă în ziua dezamăgirii.
Să ne iubim unii pe alții dincolo de "imagine", așa cum Hristos ne iubește, deși avem "imaginea" (chipul) rănit de păcat, rugîndu-ne ca în această frumoasă cîntare din slujba înmormîntării: "Chipul slavei Tale celei negrăite sînt, deşi port ranele păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpîne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta".
Pînă în ziua în care ni se spune tot adevărul despre noi de cîte un prieten dezamăgit.
Știind aceasta, lumea a inventat o adevărată școală despre "imagine". În zilele noastre, închipuirea celorlalți despre noi este mai importantă decît cine sîntem cu adevărat. Cei care se îngrijesc să apară mereu bine în fața celorlalți au de cîștigat, chiar dacă această imagine pe care și-o fac este una falsă.
Creștinismul ne îndeamnă să scăpăm de această ispită a "imaginii", a ceea ce Sfinții Părinți au numit "părere de sine". Tot ce ne închipuim a fi bun la noi este de fapt o amăgire. Și de fiecare dată cînd vrem să ne arătăm oamenilor mai buni și mai drepți decît sîntem, ne amăgim. Căci niciodată nimeni nu știe cum apare în ochii celuilalt pînă în ziua dezamăgirii.
Să ne iubim unii pe alții dincolo de "imagine", așa cum Hristos ne iubește, deși avem "imaginea" (chipul) rănit de păcat, rugîndu-ne ca în această frumoasă cîntare din slujba înmormîntării: "Chipul slavei Tale celei negrăite sînt, deşi port ranele păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpîne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta".
23.03.202512:15
"Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii, pe Cruce fiind răstignit și cu sulița fiind împuns, nemurire ai izvorît oamenilor, Mîntuitorul nostru, slavă Ție!"
Prin Cruce am fost izbăviți de blestemul legii. Acel blestem care îl face vinovat pe oricine și de care nimeni nu poate scăpa. Acel blestem prin care oamenii erau uciși cu pietre de semenii lor, pentru că așa scria în lege.
Vremea legii iraționale s-a întors. Astăzi lumea nu mai îndeamnă la iertare, ci strigă: "Legea-i lege pentru toți! Toți sîntem egali în fața Legii! Nimeni nu e mai presus de lege!"
Aceste chemări la lege nu sînt altceva decît strigăte împotriva lui Hristos. Sînt strigătele celor care, în numele legii, cereau lui Pilat: "Răstignește-L! Răstignește-L!"
Noi, creștinii, nu trebuie să participăm la reinstaurarea legii. Se va face totul fără noi. Căci pe noi Hristos ne-a izbăvit de blestemul legii cu scump sîngele Său. Noi avem porunci, avem făgăduințe, avem legăminte, avem dreptare, dar nu mai omorîm pe nimeni în numele legii, nu amendăm, nu despățim pe tată de copii și nici pe fii de mamă, nu ținem pe nimeni în închisori, căci toate acestea le fac oamenii Legii, iar noi sîntem oamenii iertării.
Să păstrăm măcar între noi un duh al iertării și al harului în această lume plină de războaie și asupriri ce se fac în numele legilor.
Prin Cruce am fost izbăviți de blestemul legii. Acel blestem care îl face vinovat pe oricine și de care nimeni nu poate scăpa. Acel blestem prin care oamenii erau uciși cu pietre de semenii lor, pentru că așa scria în lege.
Vremea legii iraționale s-a întors. Astăzi lumea nu mai îndeamnă la iertare, ci strigă: "Legea-i lege pentru toți! Toți sîntem egali în fața Legii! Nimeni nu e mai presus de lege!"
Aceste chemări la lege nu sînt altceva decît strigăte împotriva lui Hristos. Sînt strigătele celor care, în numele legii, cereau lui Pilat: "Răstignește-L! Răstignește-L!"
Noi, creștinii, nu trebuie să participăm la reinstaurarea legii. Se va face totul fără noi. Căci pe noi Hristos ne-a izbăvit de blestemul legii cu scump sîngele Său. Noi avem porunci, avem făgăduințe, avem legăminte, avem dreptare, dar nu mai omorîm pe nimeni în numele legii, nu amendăm, nu despățim pe tată de copii și nici pe fii de mamă, nu ținem pe nimeni în închisori, căci toate acestea le fac oamenii Legii, iar noi sîntem oamenii iertării.
Să păstrăm măcar între noi un duh al iertării și al harului în această lume plină de războaie și asupriri ce se fac în numele legilor.
25.03.202511:28
Cu cît o cauză este mai de nimic, cu atît mai multe și sofisticate îi sînt instrucțiunile. De pildă, împărăția cerurilor are nevoie de doar două legi: să iubești pe Domnul din tot sufletul și cu toată tăria ta, iar pe aproapele ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39); pe cînd democrațiile noastre nenorocite au atîtea mii de legi și protocoale, care nasc în fiecare ceas alte mii de "noi condiții" și "modificări", că de ar sta cineva să le citească, nu i-ar ajunge viața întreagă.
Prin urmare, semnul măreției este simplitatea și claritatea, iar al nimicniciei este pierderea în hîrtii, amenzi și ifose savante de apărători ai siguranței și prosperității.
Ce bine că nu sîntem veșnici pe pămînt, ci o altă veșnicie ne așteaptă!
Prin urmare, semnul măreției este simplitatea și claritatea, iar al nimicniciei este pierderea în hîrtii, amenzi și ifose savante de apărători ai siguranței și prosperității.
Ce bine că nu sîntem veșnici pe pămînt, ci o altă veșnicie ne așteaptă!
24.03.202509:53
Nu trebuie să ne revoltăm contra lumii, e destul să răbdăm revolta lumii contra noastră.
02.04.202507:25
Dacă Evanghelia trezește în noi semeție, în loc să ne smerească, înseamnă că suferim de sindromul lui Adam: îndreptățirea de sine.
Atunci cînd o poruncă, un îndemn al lui Hristos ne par peste puteri (iar ele sînt peste puteri), nu trebuie să ne căutăm scuze care ar îndreptăți slăbiciunea noastră, ci să zicem: "cred, Doamne, ajută necredinței mele!" Hristos primește și pe războinic, și pe desfrînată, și pe vameșul înșelător doar pentru smerenie, dar respinge pe fariseul și pe tînărul bogat care au păzit legile, dar s-au înfumurat.
Referitor la discuția de ieri despre negrija zilei de mîine, pentru care unii s-au semețit, punînd asigurările sociale în locul Evangheliei sau considerîndu-le o lucrare dumnezeiască, aduc cîteva lămuriri.
Tema zilei de mîine este expresia credinței sau a necredinței în Scripturi. În timpul trecerii prin pustie, cînd Dumnezeu a plouat cu prepelițe și mană peste poporul cîrtitor, a fost și porunca de a nu păstra pe a doua zi nimic. Unii au pus mană deoparte, dar ea a făcut viermi. Această faptă atît de omenească, aceea de a păstra puțină mîncare pe a doua zi, a fost socotită de Dumnezeu ca lipsă de credință, ba chiar ca un afront adus lui Dumnezeu. Zeci de mii de iudei au fost uciși atunci de mînia lui Dumnezeu pentru că s-au temut mai mult de ziua de mîine decît de Ziditorul a toate.
Dacă nu sîntem ca apostolii care flămînzeau, că au rupt spice pe cale să mănînce, iar altă dată aflăm că aveau doar cinci turte pentru 13 bărbați; dacă nu sîntem nici la nivelul sandalelor sfinților, măcar să nu ne semețim, sucind cuvintele, căutînd a ne atribui virtuți care nu sînt virtuți.
Evanghelia e dată pentru a ne smeri, nu pentru a ne semeți. Duhul creștin se umple de evlavie în fața virtuților altora, nu se aprinde de invidie și batjocoră, nesocotind pînă și pe începătorul negrijii, Cel ce nu avea nici acoperiș unde să-Și plece capul, Fiul Omului, Mîntuitorul nostru.
Nimic nu este mai păgubos decît îndreptățirea de sine care l-a pierdut pe Adam, căci din aceasta se naște hula de Dumnezeu și toată răutatea și obrăznicia care strică dragostea și ne face nesuferiți pentru semeni.
Atunci cînd o poruncă, un îndemn al lui Hristos ne par peste puteri (iar ele sînt peste puteri), nu trebuie să ne căutăm scuze care ar îndreptăți slăbiciunea noastră, ci să zicem: "cred, Doamne, ajută necredinței mele!" Hristos primește și pe războinic, și pe desfrînată, și pe vameșul înșelător doar pentru smerenie, dar respinge pe fariseul și pe tînărul bogat care au păzit legile, dar s-au înfumurat.
Referitor la discuția de ieri despre negrija zilei de mîine, pentru care unii s-au semețit, punînd asigurările sociale în locul Evangheliei sau considerîndu-le o lucrare dumnezeiască, aduc cîteva lămuriri.
Tema zilei de mîine este expresia credinței sau a necredinței în Scripturi. În timpul trecerii prin pustie, cînd Dumnezeu a plouat cu prepelițe și mană peste poporul cîrtitor, a fost și porunca de a nu păstra pe a doua zi nimic. Unii au pus mană deoparte, dar ea a făcut viermi. Această faptă atît de omenească, aceea de a păstra puțină mîncare pe a doua zi, a fost socotită de Dumnezeu ca lipsă de credință, ba chiar ca un afront adus lui Dumnezeu. Zeci de mii de iudei au fost uciși atunci de mînia lui Dumnezeu pentru că s-au temut mai mult de ziua de mîine decît de Ziditorul a toate.
Dacă nu sîntem ca apostolii care flămînzeau, că au rupt spice pe cale să mănînce, iar altă dată aflăm că aveau doar cinci turte pentru 13 bărbați; dacă nu sîntem nici la nivelul sandalelor sfinților, măcar să nu ne semețim, sucind cuvintele, căutînd a ne atribui virtuți care nu sînt virtuți.
Evanghelia e dată pentru a ne smeri, nu pentru a ne semeți. Duhul creștin se umple de evlavie în fața virtuților altora, nu se aprinde de invidie și batjocoră, nesocotind pînă și pe începătorul negrijii, Cel ce nu avea nici acoperiș unde să-Și plece capul, Fiul Omului, Mîntuitorul nostru.
Nimic nu este mai păgubos decît îndreptățirea de sine care l-a pierdut pe Adam, căci din aceasta se naște hula de Dumnezeu și toată răutatea și obrăznicia care strică dragostea și ne face nesuferiți pentru semeni.
Log in to unlock more functionality.