Câte ceva despre masonerie, ca să fie clar pentru toată lumea faptul că masoneria adevărată este opusă creștinismului și adevărului creștin.
O mulțime de oameni în ziua de azi intră în masonerie fără a avea habar ce înseamnă masoneria de fapt, iar odată ajunși acolo, ei neavând cultură teologică sau a misticii creștine, iudaice sau altele, se lasă "duși de val", crezând că nu e mare lucru, și că e ceva doar de formă.
Și într-adevăr, pentru mulți e doar de formă, oricum majoritatea nu știu nici ei de ce sunt acolo, știu doar că "mulți oameni importanți au fost masoni".
Așadar:
*
"Intr-o Scrisoare deschisă a Mitropolitului Serafim de Pireu către Consiliul Suprem de grad 33 al ”Marii Loje Masonice a Eladei” gasim urmatoarele pasaje:
Deci, tradiția completă a gradului al III-lea menționează că îngerul luminii Evlis, Duhul Focului, s-a îndrăgostit de Eva, care s-a supus iubirii lui și astfel s-a născut Cain, întru totul superior lui Abel. Că Dumnezeu Adonai, invidiindu-l pe Cain pentru duhul pe care i l-a transmis îngerul luminii Evlis, i-a izgonit pe Adam și pe Eva din rai. Că acest dumnezeu invidios a frământat materie pentru a-l crea pe Adam și i-a dat un suflet supus (slugarnic). Și i-a fost frică de sufletul liber și autonom al lui Cain.
Cain, alungat pe nedrept de Adonai, l-a omorât pe Abel, iar Adonai, dumnezeul care a vrut să înece atâtea mii de oameni în apele potopului, a caracterizat uciderea lui Abel ca fiind un păcat de neiertat. Că nerăzbunătorul urmaș al lui Cain, pe nume Hiram, fiu al Duhului Focului, și-a pus tot talentul și energia lui pentru construirea templului pe care mândria lui Solomon l-a ridicat în cinstea necruțătorului dumnezeu Adonai, a cărui ură persecută de secole neamul lui Cain. Că după distrugerea mării de aramă, Hiram s-a dus la strămoșul lui Tuvalcain, în mijlocul focului, în centrul pământului, în sufletul lumii, în împărăția lui Evlis și a lui Cain, acolo unde încetează să mai existe tirania invidiosului Adonai și unde se hrănesc din roadele pomului cunoașterii. Hiram intră acolo în altarul focului și Tuvalcain îi explică neputințele și patimile josnice ale zeului Adonai, care își urăște creația și o condamnă să moară, după ce o va judeca pentru binefacerile pe care duhurile focului le-au dăruit ei. În fine, Tuvalcain profețește dominația urmașilor lui Hiram, care vor impune pe întreg pământul cultul Focului, punând capăt tiraniei lui Adonai.
[…]
Destinul masoneriei, așadar, este strâns legat de aceste 25 de ordine, printre care este și cel cu numărul 3, care se referă la tradiția secretă a gradului al III-lea (Învățător), care stabilește ca dumnezeu al masoneriei pe Lucifer (Satana, Diavolul)! Masoneria nu poate fi concepută fără aceste 25 de ordine!
Landmark numărul 3 este, din acest motiv, cheia pentru descoperirea deplină a tainei masoneriei; el stabilește următoarele
”Tradiția gradului III. Nu există nici un tip de masonerie unde să nu se învețe elementele principale ale acestei tradiții. De altfel, oricare grad în masonerie care ar omite sau ar modifica această tradiție, ar înceta să se mai numească masonerie liberă!”
[…]
”Când masonul va înțelege că secretul succesului este folosirea corectă a energiei vitale, atunci va înțelege secretul artei lui: marile puteri ale satanei sunt în mâinile lui și înainte de a merge înainte, trebuie să demonstreze că știe să folosească bine această energie” (Chei secrete ale franscmasoneriei – Locked Keys of Freemasonry, Manly P. Hall, p. 48)!
”Da, Lucifer este dumnezeu ! Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este: noi adorăm un dumnezeu, dar este un dumnezeu care se adoră fără vreo prejudecată. ”Ție, Mare Inspectore (?) Suprem General (așa este numit masonul de gradul 33) îți spunem ceea ce tu trebuie să spui mereu frăției de gradul 32, 31 și 30: religia masonică trebuie să respecte și să mențină, prin intermediul vostru al celor de grad inferior, puritatea învățăturii luciferice: dacă Lucifer nu era dumnezeu, atunci Adonai (Dumnezeul creștinilor), ale cărui fapte îi dovedesc severitatea, disprețul și ura față de om, brutalitatea și
