Caută Mântuirea
07.05.202505:57
Despre neliniștea sufletească
Totuşi neliniştea aceasta ar trebui să vă arate unde să căutaţi liniştea. Ea v-a obligat să-mi scrieţi mie care sunt mărginit la minte: astfel v-aţi deschis rănile iar „deschizând rănile – după cuvintele părinţilor – nu înseamnă că se înrăutăţesc, ci că se vindecă“. Fie ca Domnul să vindece şi boala sufletească pe care o aveţi ca să recunoaşteţi şi să mărturisiţi adevărul.
Când nu aveţi linişte, să ştiţi că, de fapt, nu aveţi smerenie. Aceasta a arătat-o Domnul prin următoarele cuvinte care ne descoperă unde să căutăm liniştea. El a zis: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Voi vreţi ca în puţin timp să ajungeţi la desăvârşita dragoste a lui Dumnezeu, care este cununa virtuţilor însă negăsindu-o în voi, vă neliniştiţi. În loc de aceasta trebuie să dobândiţi smerenia, să vă consideraţi nevrednici de înălţimea ei şi întotdeauna mintea să coboare în adâncul smereniei.
Aceasta v-ar putea linişti. Dar tulburarea voastră să o socotiţi pedeapsă pentru trândăvie şi încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.
Extras din Patericul de la Optina, Învățăturile Cuviosului Leonid
@cautamantuirea
Totuşi neliniştea aceasta ar trebui să vă arate unde să căutaţi liniştea. Ea v-a obligat să-mi scrieţi mie care sunt mărginit la minte: astfel v-aţi deschis rănile iar „deschizând rănile – după cuvintele părinţilor – nu înseamnă că se înrăutăţesc, ci că se vindecă“. Fie ca Domnul să vindece şi boala sufletească pe care o aveţi ca să recunoaşteţi şi să mărturisiţi adevărul.
Când nu aveţi linişte, să ştiţi că, de fapt, nu aveţi smerenie. Aceasta a arătat-o Domnul prin următoarele cuvinte care ne descoperă unde să căutăm liniştea. El a zis: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29). Voi vreţi ca în puţin timp să ajungeţi la desăvârşita dragoste a lui Dumnezeu, care este cununa virtuţilor însă negăsindu-o în voi, vă neliniştiţi. În loc de aceasta trebuie să dobândiţi smerenia, să vă consideraţi nevrednici de înălţimea ei şi întotdeauna mintea să coboare în adâncul smereniei.
Aceasta v-ar putea linişti. Dar tulburarea voastră să o socotiţi pedeapsă pentru trândăvie şi încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.
Extras din Patericul de la Optina, Învățăturile Cuviosului Leonid
@cautamantuirea
06.05.202506:06
Probabil turul 2 va fi despre dacă suntem o țară cât de cât normală, sau dată în majoritate Sodomei și Gomorei.
Ținând seama de rezultatul referendumului pentru familie însă, numai Dumnezeu dacă ne scapă ... 😔
@cautamantuirea
Ținând seama de rezultatul referendumului pentru familie însă, numai Dumnezeu dacă ne scapă ... 😔
@cautamantuirea
04.05.202509:41
Femeile mironosiţe – modele pentru toate femeile credincioase
Un cuvânt din Sinaxar, al Sfântului Atanasie cel Mare, spune aşa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos”. Deci, orice bine pe care îl facem în lumea aceasta este un fel de mir, şi dacă facem un bine pentru altul, ne rămâne şi nouă, şi noi rămânem îmbogăţiţi cu binele făcut. Pentru că nu poţi unge cu miresme pe cineva fără ca tu însuţi să te împărtăşeşti mai întâi de mirosul frumos al mirului.
Să fiţi mereu purtătoare de mirul sfânt al dragostei, al credinţei, al jertfirii de sine şi lumea se va schimba spre bine !
@cautamantuirea
Un cuvânt din Sinaxar, al Sfântului Atanasie cel Mare, spune aşa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos”. Deci, orice bine pe care îl facem în lumea aceasta este un fel de mir, şi dacă facem un bine pentru altul, ne rămâne şi nouă, şi noi rămânem îmbogăţiţi cu binele făcut. Pentru că nu poţi unge cu miresme pe cineva fără ca tu însuţi să te împărtăşeşti mai întâi de mirosul frumos al mirului.
Să fiţi mereu purtătoare de mirul sfânt al dragostei, al credinţei, al jertfirii de sine şi lumea se va schimba spre bine !
@cautamantuirea
23.04.202506:10
Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Doar credinţa neclintită în Înviere i-a putut determina pe creştini să pecetluiască cu propriul sânge adevărurile creştinismului, devenind mucenici și mărturisitori ai Celui Care a biruit puterea morţii.
„Pe icoana Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruință, vedem o persoană care a avut bărbăția de a lupta cu răul, de a lupta cu răul față către față, știind bine că lupta aceasta îl poate costa viața. Sfântul Gheorghe este reprezentat sub chipul unui cavaler fără de frică, care luptă cu un dragon, iar la porțile palatului stă fecioara pe care vrea să o salveze. În fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a acestei fecioare curate: castitatea noastră, curăţia şi cinstea, integritatea şi multe alte lucruri care ne înrudesc cu Dumnezeul Cel viu. Impotriva tuturor acestora se războiesc puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, gata fiind să distrugă frumuseţea aceasta, astfel încât să nu mai rămână nimic în afară de moarte, de distrugere şi de alterare – să ne piardă nu numai pe noi înşine, dar şi pe Dumnezeu”, ne spune mitr. Antonie de Suroj.
Fiecare dintre noi suntem chemați la această măreţie sufletească a duhului cavaleresc, de a depăși starea de nepăsare și indiferență și a ne ridica la luptă pentru tot ce este sfânt, nobil și frumos, atât de dragul propriilor suflete, cât şi de dragul lui Dumnezeu, Care ne oferă noblețea și frumuseţea aceasta. Dacă ni le dorim, cu adevărat, luptăm pentru ele. „Dumnezeu nu a făgăduit nicicum şi nicicând roade dulci fără mai întâi slujire, nici slavă fără mai întâi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întâi mergerea pe cărarea cea strâmtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întâi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întâi plâns cu lacrimi şi jertfire de sine”, mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici.
@cautamantuirea
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Doar credinţa neclintită în Înviere i-a putut determina pe creştini să pecetluiască cu propriul sânge adevărurile creştinismului, devenind mucenici și mărturisitori ai Celui Care a biruit puterea morţii.
„Pe icoana Sfântului Gheorghe, Purtătorul de biruință, vedem o persoană care a avut bărbăția de a lupta cu răul, de a lupta cu răul față către față, știind bine că lupta aceasta îl poate costa viața. Sfântul Gheorghe este reprezentat sub chipul unui cavaler fără de frică, care luptă cu un dragon, iar la porțile palatului stă fecioara pe care vrea să o salveze. În fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a acestei fecioare curate: castitatea noastră, curăţia şi cinstea, integritatea şi multe alte lucruri care ne înrudesc cu Dumnezeul Cel viu. Impotriva tuturor acestora se războiesc puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, gata fiind să distrugă frumuseţea aceasta, astfel încât să nu mai rămână nimic în afară de moarte, de distrugere şi de alterare – să ne piardă nu numai pe noi înşine, dar şi pe Dumnezeu”, ne spune mitr. Antonie de Suroj.
Fiecare dintre noi suntem chemați la această măreţie sufletească a duhului cavaleresc, de a depăși starea de nepăsare și indiferență și a ne ridica la luptă pentru tot ce este sfânt, nobil și frumos, atât de dragul propriilor suflete, cât şi de dragul lui Dumnezeu, Care ne oferă noblețea și frumuseţea aceasta. Dacă ni le dorim, cu adevărat, luptăm pentru ele. „Dumnezeu nu a făgăduit nicicum şi nicicând roade dulci fără mai întâi slujire, nici slavă fără mai întâi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întâi mergerea pe cărarea cea strâmtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întâi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întâi plâns cu lacrimi şi jertfire de sine”, mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici.
@cautamantuirea
21.04.202515:03
A murit o unealtă a globaliștilor.
Papa Francisc a fost folosit în repetate rânduri în scop propagandistic deviind grav nu o dată de la principiile și morala creștină. Nu doar că a binecuvântat cuplurile lgbt dar s-a și afișat cu însemne ale propagandei gay, iar asta nu e nici despre iubire de semeni și nici despre toleranță ci în mod clar despre îmbrățișarea imoralității.
A fost și un vector al vacciniștilor în pandemie, el declarând ca a refuza vaccinul este sinucidere. S-a dovedit ulterior că a fost exact invers.
A exprimat și susținut o serie de reinterpretări și erezii chiar și pentru dogma catolică a cărui infailibil apărător era pe hârtie, având contestatari chiar printre episcopi și cardinali.
Nu sunt adeptul și nu consider a fi corect să urmăm sintagma ,,despre morți numai de bine" , mai ales când vorbim de cineva care a influențat miliarde de oameni.
Nu suntem noi judecători, însă deviațiile de la normal și firesc trebuie semnalate.
Le doresc fraților catolici să aibă parte de un viitor conducător religios care să îi apropie de Adevăr și treptat să renunțe la ceea ce îi desparte în mare de Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească: infailibilitatea papală, supremația papală, Dogma Filioque, doctrina purgatoriului.
Dumnezeu să-l ierte pe Papa Francisc!
Sursa:https://www.facebook.com/share/p/166AR92nxB/
@cautamantuirea
Papa Francisc a fost folosit în repetate rânduri în scop propagandistic deviind grav nu o dată de la principiile și morala creștină. Nu doar că a binecuvântat cuplurile lgbt dar s-a și afișat cu însemne ale propagandei gay, iar asta nu e nici despre iubire de semeni și nici despre toleranță ci în mod clar despre îmbrățișarea imoralității.
A fost și un vector al vacciniștilor în pandemie, el declarând ca a refuza vaccinul este sinucidere. S-a dovedit ulterior că a fost exact invers.
A exprimat și susținut o serie de reinterpretări și erezii chiar și pentru dogma catolică a cărui infailibil apărător era pe hârtie, având contestatari chiar printre episcopi și cardinali.
Nu sunt adeptul și nu consider a fi corect să urmăm sintagma ,,despre morți numai de bine" , mai ales când vorbim de cineva care a influențat miliarde de oameni.
Nu suntem noi judecători, însă deviațiile de la normal și firesc trebuie semnalate.
Le doresc fraților catolici să aibă parte de un viitor conducător religios care să îi apropie de Adevăr și treptat să renunțe la ceea ce îi desparte în mare de Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească: infailibilitatea papală, supremația papală, Dogma Filioque, doctrina purgatoriului.
Dumnezeu să-l ierte pe Papa Francisc!
Sursa:https://www.facebook.com/share/p/166AR92nxB/
@cautamantuirea
20.04.202505:49
CÂND OSEMINTELE AU RĂSPUNS: ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».
Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt.
Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da. Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit. Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea.
Patericul Athonit
@cautamantuirea
S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».
Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt.
Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da. Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit. Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea.
Patericul Athonit
@cautamantuirea
07.05.202505:53
Una din metodele fundamentale de vindecare a sufletului este liniştea
Una din metodele fundamentale de vindecare a sufletului este liniştea, în cel mai deplin sens al cuvântului. Omul contemporan caută tămăduirea aşezării sale lăuntrice, în special pentru că e hărţuit şi suprasolicitat. Lumii noastre descurajate, obosite şi confuze, Ortodoxia îi îmbie perspectiva de a dobândi liniştea.
Consider că tradiţia ortodoxă conţine învăţături preţioase în această privinţă. În cele ce urmează, voi continua expunerea despre importanţa isihiei şi a isihasmului pentru vindecarea sufletului, a minţii, a inimii şi a raţiunii; nutresc convingerea că isihia şi isihasmul sunt cele mai eficiente medicamente care ajută la dobândirea sănătăţii lăuntrice.
Întrucât pierderea liniştii creează mari dificultăţi omului: tensiuni interioare de nesuportat, anxietate, nesiguranţă, şi derivatele acestora – bolile trupeşti şi sufleteşti –, vom examina principala lor cauză, care este anti-isihasmul. Deşartele vânturi anti-isihaste care suflă necontenit asupra lumii moderne, distrugând-o aproape întru totul, bântuie pretutindeni în zilele noastre, reprezentând cauza tulburărilor existenţiale şi funcţionale cu care ne confruntăm la fiecare pas. În timp ce isihia (liniștirea) constituie o metodă psihoterapeutică de vindecare a omului, anti-isihasmul atrage după sine îmbolnăvirea trupului şi a sufletului.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos
@cautamantuirea
Una din metodele fundamentale de vindecare a sufletului este liniştea, în cel mai deplin sens al cuvântului. Omul contemporan caută tămăduirea aşezării sale lăuntrice, în special pentru că e hărţuit şi suprasolicitat. Lumii noastre descurajate, obosite şi confuze, Ortodoxia îi îmbie perspectiva de a dobândi liniştea.
Consider că tradiţia ortodoxă conţine învăţături preţioase în această privinţă. În cele ce urmează, voi continua expunerea despre importanţa isihiei şi a isihasmului pentru vindecarea sufletului, a minţii, a inimii şi a raţiunii; nutresc convingerea că isihia şi isihasmul sunt cele mai eficiente medicamente care ajută la dobândirea sănătăţii lăuntrice.
Întrucât pierderea liniştii creează mari dificultăţi omului: tensiuni interioare de nesuportat, anxietate, nesiguranţă, şi derivatele acestora – bolile trupeşti şi sufleteşti –, vom examina principala lor cauză, care este anti-isihasmul. Deşartele vânturi anti-isihaste care suflă necontenit asupra lumii moderne, distrugând-o aproape întru totul, bântuie pretutindeni în zilele noastre, reprezentând cauza tulburărilor existenţiale şi funcţionale cu care ne confruntăm la fiecare pas. În timp ce isihia (liniștirea) constituie o metodă psihoterapeutică de vindecare a omului, anti-isihasmul atrage după sine îmbolnăvirea trupului şi a sufletului.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos
@cautamantuirea
06.05.202505:41
Sfântul și Dreptul Iov
Să învățăm de la Iov să mulțumim Domnului și pentru cele rele venite asupra noastră, nu doar pentru cele bune. Să dăm slavă lui Dumnezeu în boli și în necazuri:
„Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”
Sf. Ioan Gură de Aur despre dreptul Iov: „După ce Iov zacea deznadajduit în gunoi, pentru nenumăratele necazuri, Domnul spune că era asupra lui ca un nor, dar Iov nu vedea din pricina multor dureri. Dar Domnul atâta îl iubea de parcă voia să pună cerul deasupra lui Iov, ca și cum Și-a adus tronul Lui aproape de Iov. Atât de mult iubește Domnul pe cei în necazuri, încât își apropie tronul Său de ei. Dar dacă nu ar fi greu nu ar mai fi necaz”.
@cautamantuirea
Să învățăm de la Iov să mulțumim Domnului și pentru cele rele venite asupra noastră, nu doar pentru cele bune. Să dăm slavă lui Dumnezeu în boli și în necazuri:
„Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”
Sf. Ioan Gură de Aur despre dreptul Iov: „După ce Iov zacea deznadajduit în gunoi, pentru nenumăratele necazuri, Domnul spune că era asupra lui ca un nor, dar Iov nu vedea din pricina multor dureri. Dar Domnul atâta îl iubea de parcă voia să pună cerul deasupra lui Iov, ca și cum Și-a adus tronul Lui aproape de Iov. Atât de mult iubește Domnul pe cei în necazuri, încât își apropie tronul Său de ei. Dar dacă nu ar fi greu nu ar mai fi necaz”.
@cautamantuirea
04.05.202505:32
Duminica Femeilor Mironosiţe – Duminica femeii creştine
Duminica a treia după Înviere este Duminica Femeilor Mironosiţe, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care întreţineţi viaţa în familie şi în lume. Trebuie să fiţi fericite că aveţi din partea lui Dumnezeu o atenţie deosebită. Şi iată, prin Maica Domnului şi prin sfintele femei purtătoare de mir, şi dumneavoastră aveţi cinstea aceasta de a avea o Duminică în an, în care sunteţi cinstite în chip deosebit.
Dumnezeu să vă înmulţească harul şi darul Sfântului Duh şi darul dragostei creştine să fie cu adevărat cu dumneavoastră, ca să fiţi ce trebuie să fiţi, să întreţineţi căldura creştină în familie şi buna înţelegere. Pentru că în familie cunoaşteţi ce dezastru este astăzi.
De aceea, cele care veniţi la biserică, care va rugaţi lui Dumnezeu şi aici la biserică şi acasă la dumneavoastră, dacă vă rugaţi cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie şi cu stăruinţă, veţi avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu şi veţi fi mângâiate în necazurile dumneavoastră.
S-a vorbit şi vorbim şi astăzi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtătoare de mir. Nu uitaţi că dumneavoastră, toate femeile creştine ortodoxe şi fiicele dumneavoastră sunteţi mironosiţele Bisericii Ortodoxe de astăzi şi din toate timpurile.
Copilele şi tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viaţa lor curată, fecioria, rugăciunea şi ascultarea de părinţi. Studentele şi toate tinerele care vin regulat la biserică, aduc şi ele Mântuitorului Hristos, ca un Mir cu bună mireasmă, râvna lor pentru toată fapta bună, milostenia către cei din suferinţă şi ascultarea de părintele lor duhovnicesc.
Mamele creştine aduc Stăpânului Hristos cel mai preţios Mir creştin, adică naşterea, creşterea şi educarea copiilor lor în frică de Dumnezeu. Iar mamele în vârstă, bunicele şi văduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugăciunilor şi păstrează cu sfinţenie evlavia ortodoxă pe care o moştenim din moşi strămoşi… Amin.
(Părintele Sofian Boghiu – “Femeile Mironosiţe şi femeile creştine de astăzi”)
@cautamantuirea
Duminica a treia după Înviere este Duminica Femeilor Mironosiţe, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care întreţineţi viaţa în familie şi în lume. Trebuie să fiţi fericite că aveţi din partea lui Dumnezeu o atenţie deosebită. Şi iată, prin Maica Domnului şi prin sfintele femei purtătoare de mir, şi dumneavoastră aveţi cinstea aceasta de a avea o Duminică în an, în care sunteţi cinstite în chip deosebit.
Dumnezeu să vă înmulţească harul şi darul Sfântului Duh şi darul dragostei creştine să fie cu adevărat cu dumneavoastră, ca să fiţi ce trebuie să fiţi, să întreţineţi căldura creştină în familie şi buna înţelegere. Pentru că în familie cunoaşteţi ce dezastru este astăzi.
De aceea, cele care veniţi la biserică, care va rugaţi lui Dumnezeu şi aici la biserică şi acasă la dumneavoastră, dacă vă rugaţi cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie şi cu stăruinţă, veţi avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu şi veţi fi mângâiate în necazurile dumneavoastră.
S-a vorbit şi vorbim şi astăzi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtătoare de mir. Nu uitaţi că dumneavoastră, toate femeile creştine ortodoxe şi fiicele dumneavoastră sunteţi mironosiţele Bisericii Ortodoxe de astăzi şi din toate timpurile.
Copilele şi tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viaţa lor curată, fecioria, rugăciunea şi ascultarea de părinţi. Studentele şi toate tinerele care vin regulat la biserică, aduc şi ele Mântuitorului Hristos, ca un Mir cu bună mireasmă, râvna lor pentru toată fapta bună, milostenia către cei din suferinţă şi ascultarea de părintele lor duhovnicesc.
Mamele creştine aduc Stăpânului Hristos cel mai preţios Mir creştin, adică naşterea, creşterea şi educarea copiilor lor în frică de Dumnezeu. Iar mamele în vârstă, bunicele şi văduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugăciunilor şi păstrează cu sfinţenie evlavia ortodoxă pe care o moştenim din moşi strămoşi… Amin.
(Părintele Sofian Boghiu – “Femeile Mironosiţe şi femeile creştine de astăzi”)
@cautamantuirea
23.04.202505:57
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, rămâne un exemplu de mărturisire a lui Hristos – cel care a mărturisit chiar până la moarte dreapta credință în Cel care este Biruitorul iadului și al morții.
O dovadă este și rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule și biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în al 43-lea an al Domniei Sale”.
@cautamantuirea
O dovadă este și rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule și biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în al 43-lea an al Domniei Sale”.
@cautamantuirea
21.04.202509:53
Hristos a Înviat ! Așa va învia și dreptatea neamului românesc !
@cautamantuirea
@cautamantuirea
20.04.202505:44
Scria Căpitanul în „Pământul strămoşesc” din 15 Aprilie 1928, adică exact 10 ani înainte de ultima sa arestare din Săptămâna Patimilor, care era să-l ducă pe înălţimile Golgotei legionare: „A înviat Hristos. Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; să li se pună pe cap coroana de spini, să urce Golgota în genunchi, cu Crucea în spate şi să se lase răstigniţi!… Legionari, fiţi voi copiii aceştia! Cine renunţă la mormânt renunţă la înviere. Căci aşa a vrut şi Dumnezeu: germenul unei înnoiri să nu poată creşte decât din moarte, din suferinţă … Nici Mântuitorul n-a putut birui fără suferinţă şi jertfă”.
@cautamantuirea
@cautamantuirea
07.05.202505:43
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul
Trecerea la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se prăznuieşte în fiecare an la 26 septembrie, zi în care s-a arătat pe larg şi viaţa sa deosebită. Astăzi, cinstim numai pomenirea semnului minunat care avea loc în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul Sfântului Apostol Ioan. Precum pe toţi cei plăcuţi ai Săi, Hristos Domnul i-a învrednicit de Împărăţia cerurilor şi a veşnicelor bunătăţi, aşa şi locurile unde s-au nevoit şi au fost îngropaţi aceştia, Mântuitorul Iisus Hristos le-a luminat cu minuni, arătându-le pline de daruri.
În fiecare an, la 8 mai, cu puterea lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan ieşea o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creştinii din acele locuri o numeau „mană”. Şi, ungându-se cu acel praf, creştinii se tămăduiau de toate neputinţele şi patimile sufletelor şi ale trupurilor, slăvind pe Dumnezeu şi pe Ioan, Apostolul lui Hristos Iisus, Domnul nostru. Acest semn dăruit de Dumnezeu a avut loc multă vreme, până în anul în care Efesul a fost cotropit de necredincioşi şi până la nimicirea creştinilor din acele locuri.
Biserica a rânduit în semn de mulţumire, ca în ziua de 8 mai, precum şi în ziua de 26 septembrie să pomenească pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, ca prin rugăciunile lui să câştigăm şi noi tămăduire de bolile noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim să fim plăcuţi de Hristos, Dumnezeul nostru.
@cautamantuirea
Trecerea la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se prăznuieşte în fiecare an la 26 septembrie, zi în care s-a arătat pe larg şi viaţa sa deosebită. Astăzi, cinstim numai pomenirea semnului minunat care avea loc în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul Sfântului Apostol Ioan. Precum pe toţi cei plăcuţi ai Săi, Hristos Domnul i-a învrednicit de Împărăţia cerurilor şi a veşnicelor bunătăţi, aşa şi locurile unde s-au nevoit şi au fost îngropaţi aceştia, Mântuitorul Iisus Hristos le-a luminat cu minuni, arătându-le pline de daruri.
În fiecare an, la 8 mai, cu puterea lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan ieşea o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creştinii din acele locuri o numeau „mană”. Şi, ungându-se cu acel praf, creştinii se tămăduiau de toate neputinţele şi patimile sufletelor şi ale trupurilor, slăvind pe Dumnezeu şi pe Ioan, Apostolul lui Hristos Iisus, Domnul nostru. Acest semn dăruit de Dumnezeu a avut loc multă vreme, până în anul în care Efesul a fost cotropit de necredincioşi şi până la nimicirea creştinilor din acele locuri.
Biserica a rânduit în semn de mulţumire, ca în ziua de 8 mai, precum şi în ziua de 26 septembrie să pomenească pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, ca prin rugăciunile lui să câştigăm şi noi tămăduire de bolile noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim să fim plăcuţi de Hristos, Dumnezeul nostru.
@cautamantuirea
06.05.202502:49
În Ajunul Rusaliilor Nicușor Dan autorizează timp de o săptămână a 20-a ediție a celui mai spurcat festival intitulat Bucharest Prinde 2025 - fostul GayFest ! 🤦♀
@cautamantuirea
@cautamantuirea
28.04.202519:21
Radu Gyr, Erou de război, voluntar în linia întâi de front, grav rănit în luptele pentru eliberarea teritoriilor românești ocupate de sovietici.
Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Radu Gyr, Românul liber, arestat de trei dictaturi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor pentru a scrie cu ele despre libertate în 20 de ani de temniţă.
Radu Gyr, Comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost:
,,Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu și-a trădat idealul nici măcar în fața morții.
@cautamantuirea
Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Radu Gyr, Românul liber, arestat de trei dictaturi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor pentru a scrie cu ele despre libertate în 20 de ani de temniţă.
Radu Gyr, Comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost:
,,Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu și-a trădat idealul nici măcar în fața morții.
@cautamantuirea
23.04.202505:52
Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinţi creştini şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul şi cu mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo şi multe averi. Ajuns la vârsta maturităţii şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat viaţa de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până şi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, împăratul Diocleţian a stârnit prigoană împotriva creştinilor şi cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului, mărturisind deschis că este creştin şi că doreşte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, Diocleţian a poruncit ca sfântul să fie întemniţat şi supus la chinuri groaznice. În vremea reţinerii sale în temniţă, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat.
După multe şi cumplite suferinţe, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele şi oraşele României foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea acestui sfânt. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, iar al treilea braţ al Dunării se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe. De asemenea, şi Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale îl are ca ocrotitor spiritual.
@cautamantuirea
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinţi creştini şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul şi cu mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo şi multe averi. Ajuns la vârsta maturităţii şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat viaţa de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până şi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, împăratul Diocleţian a stârnit prigoană împotriva creştinilor şi cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului, mărturisind deschis că este creştin şi că doreşte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, Diocleţian a poruncit ca sfântul să fie întemniţat şi supus la chinuri groaznice. În vremea reţinerii sale în temniţă, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat.
După multe şi cumplite suferinţe, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele şi oraşele României foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea acestui sfânt. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, iar al treilea braţ al Dunării se cheamă Braţul Sfântul Gheorghe. De asemenea, şi Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale îl are ca ocrotitor spiritual.
@cautamantuirea
21.04.202508:53
Săptămâna Luminată (o continuă Înviere)
În aceste zile toată suflarea creștinească intonează Canonul Învierii care începe cu cântarea: „Ziua învierii! Popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.
Întreaga săptămână se slujește ca la Paști. Atât de frumoasă și profundă este slujba, încât ai impresia că viața e o permanentă bucurie alături de Hristos Cel Înviat !
Cât de frumos ar fi să menținem pe tot parcursul anului starea noastră sufletească în această rugăciune de slavă și mulțumire, adusă Răscumpărătorului neamului omenesc !
Și dacă toate zilele săptămânii duc către duminică, fiind cinstită drept zi a Învierii și numită ”Învierea cea mică”, toate duminicile ne gătesc către duminica duminicilor – Sf. Paști.
„Toate sărbătorile bisericeşti ar fi lipsite de sens dacă n-ar exista Sf. Paşti. Dacă Hristos n-ar fi înviat, celelalte evenimente evanghelice ar putea fi privite doar în context istoric şi alt preţ, decât moral şi cultural, n-ar fi avut. Noi spunem că fiecare sărbătoare creştinească aparţine veşniciei, deoarece duhovniceşte o umple Paştile. Veşnicia e prezentă în vremea noastră şi noi devenim coparticipanţi reali la această sărbătoare.” (Părintele Alexie Uminski).
În aceste zile luminate suntem în duhul sărbătorii Învierii Domnului. Ne-am pregătit zece săptămâni pentru a simți și a trăi Sfintele Paști, iar bucuria sărbătorii durează până la Înălțare, atâta timp cât Hristos Cel Înviat este în preajma noastră.
Astfel, ne dăm seama că Dumnezeu este cu noi, nu ne lasă. „Toată istoria creștinismului nu este altceva decât istoria unei singure și unice minuni, a minunii învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creștinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire.” (Sf. Iustin Popovici)
De asta e bine să acceptăm Crucea, prin care e posibilă Învierea. Ea este scara care duce la Dumnezeu. „Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că țelul suprem este Învierea. Da! Această înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferințelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creștini.” (Părintele Constantin Voicescu).
Să îndrăznim, pentru a fi vrednici de Înviere ! Zile cu bucurie tuturor, în continuare !
@cautamantuirea
În aceste zile toată suflarea creștinească intonează Canonul Învierii care începe cu cântarea: „Ziua învierii! Popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă”.
Întreaga săptămână se slujește ca la Paști. Atât de frumoasă și profundă este slujba, încât ai impresia că viața e o permanentă bucurie alături de Hristos Cel Înviat !
Cât de frumos ar fi să menținem pe tot parcursul anului starea noastră sufletească în această rugăciune de slavă și mulțumire, adusă Răscumpărătorului neamului omenesc !
Și dacă toate zilele săptămânii duc către duminică, fiind cinstită drept zi a Învierii și numită ”Învierea cea mică”, toate duminicile ne gătesc către duminica duminicilor – Sf. Paști.
„Toate sărbătorile bisericeşti ar fi lipsite de sens dacă n-ar exista Sf. Paşti. Dacă Hristos n-ar fi înviat, celelalte evenimente evanghelice ar putea fi privite doar în context istoric şi alt preţ, decât moral şi cultural, n-ar fi avut. Noi spunem că fiecare sărbătoare creştinească aparţine veşniciei, deoarece duhovniceşte o umple Paştile. Veşnicia e prezentă în vremea noastră şi noi devenim coparticipanţi reali la această sărbătoare.” (Părintele Alexie Uminski).
În aceste zile luminate suntem în duhul sărbătorii Învierii Domnului. Ne-am pregătit zece săptămâni pentru a simți și a trăi Sfintele Paști, iar bucuria sărbătorii durează până la Înălțare, atâta timp cât Hristos Cel Înviat este în preajma noastră.
Astfel, ne dăm seama că Dumnezeu este cu noi, nu ne lasă. „Toată istoria creștinismului nu este altceva decât istoria unei singure și unice minuni, a minunii învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creștinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire.” (Sf. Iustin Popovici)
De asta e bine să acceptăm Crucea, prin care e posibilă Învierea. Ea este scara care duce la Dumnezeu. „Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că țelul suprem este Învierea. Da! Această înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferințelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creștini.” (Părintele Constantin Voicescu).
Să îndrăznim, pentru a fi vrednici de Înviere ! Zile cu bucurie tuturor, în continuare !
@cautamantuirea
19.04.202522:59
Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.
Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că din mormânt, iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat.
S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât, s-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor.
Amin!
@cautamantuirea
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.
Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că din mormânt, iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat.
S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât, s-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor.
Amin!
@cautamantuirea
Reposted from:Theodosie.ro
TR
06.05.202507:55
Înfruntarea păcatelor smintitoare din Biserica noastră
Faptele de homosexualitate în rândul ierarhiei superioare a Patriarhiei noastre ies la suprafață în ultima vreme. Consider că trebuie înfruntate nu prin ascunderea lor, ci delimitat de ele cu tact pentru că sunt fățișe, nu ascunse.
@theodosieblog
https://theodosie.ro/2025/05/06/infruntarea-pacatelor-smintitoare-din-biserica-noastra/
Faptele de homosexualitate în rândul ierarhiei superioare a Patriarhiei noastre ies la suprafață în ultima vreme. Consider că trebuie înfruntate nu prin ascunderea lor, ci delimitat de ele cu tact pentru că sunt fățișe, nu ascunse.
@theodosieblog
https://theodosie.ro/2025/05/06/infruntarea-pacatelor-smintitoare-din-biserica-noastra/
05.05.202506:50
Sfânta Mare Muceniță Irina
Sfânta Mare Muceniță Irina a fost singura fiică a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniță Irina s-a născut păgâna, iar numele ei a fost la început Penelope. Cand a împlinit șase ani, tatal ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere. A fost închisă în acest turn, împreuna cu 13 fecioare, o învațătoare cu numele Caria și cu Apelian, un bătrân înțelept.
Într-o noapte, i-a aparut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: Penelope, de-acum nu te vei mai numi asa, ci Irina („pace”), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toata lumea.
Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian și a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la crestinism l-a infuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatal ei la creștinism.
A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împarati. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu serpi și scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioara muceniță întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierastrăul, dar acesta s-a frânt de trupul ei ca și când trupul ar fi fost de marmură.
Același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apa și a dat drumul suvoiului, nădăjduind ca așa fecioara muceniță se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie și nevătamată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încaltaminte de fier, i-a încarcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o caruță și a pus să fie mânată ca un animal cale lungă dincolo de cetate. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar acesta s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Cand Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, cand au deschis sicriul, au văzut ca trupul Irinei nu mai era în el. Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniță Irina.
Viețile Sfinților
@cautamantuirea
Sfânta Mare Muceniță Irina a fost singura fiică a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniță Irina s-a născut păgâna, iar numele ei a fost la început Penelope. Cand a împlinit șase ani, tatal ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere. A fost închisă în acest turn, împreuna cu 13 fecioare, o învațătoare cu numele Caria și cu Apelian, un bătrân înțelept.
Într-o noapte, i-a aparut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: Penelope, de-acum nu te vei mai numi asa, ci Irina („pace”), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toata lumea.
Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian și a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la crestinism l-a infuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatal ei la creștinism.
A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împarati. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu serpi și scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioara muceniță întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierastrăul, dar acesta s-a frânt de trupul ei ca și când trupul ar fi fost de marmură.
Același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apa și a dat drumul suvoiului, nădăjduind ca așa fecioara muceniță se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie și nevătamată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încaltaminte de fier, i-a încarcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o caruță și a pus să fie mânată ca un animal cale lungă dincolo de cetate. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar acesta s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Cand Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, cand au deschis sicriul, au văzut ca trupul Irinei nu mai era în el. Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniță Irina.
Viețile Sfinților
@cautamantuirea
23.04.202506:42
„Dacă diavolul nu prigonea pe creştini şi n-ar fi pornit război împotriva Bisericii, n-am fi avut mucenici. Iar dacă n-ar fi fost mucenici, viaţa noastră ar fi fost tristă şi fără Sărbătoare. Căci ce este egal în valoare cu aceste Sărbători? Adevărata evlavie este de a te închina şi de a cinsti pe cei care au suferit cu răbdare patimi pentru Domnul, şi care s-au pregătit pentru cea mai mare primejdie, moartea. Sfinţii mucenici au ajuns corifei şi înainte stătători. Oameni nemuritori din pricina vieţii lor frumoase, veşnic vii, pentru că au dispreţuit viaţa, au schimbat sângele lor cu împărăţia cerească şi au declarat corpul cel ispititor, binefăcător sufletului.” (Sfântul Cuvios Asterie, episcopul Amasiei)
Să cerem mijlocirea Sfântului Mucenic Gheorghe și a tuturor Sfinților, știind că sunt prietenii lui Dumnezeu, urmându-le viețile, dragostea și credinţa.
@cautamantuirea
Să cerem mijlocirea Sfântului Mucenic Gheorghe și a tuturor Sfinților, știind că sunt prietenii lui Dumnezeu, urmându-le viețile, dragostea și credinţa.
@cautamantuirea
21.04.202518:11
💚💚💚
@cautamantuirea
@cautamantuirea
20.04.202505:50
HRISTOS A ÎNVIAT! …înseamnă că viața este mai tare decât moartea
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este Dumnezeu.
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este o lume cerească, lumea cea adevărată şi fără de moarte.
Hristos a înviat! – înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omeniri s-au îndreptăţit.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate problemele vieţii s-au dezlegat pe deplin.
S-au dezlegat toate problemele vieţii, s-au descoperit tainele cele mai de seamă şi mai chinuitoare, s-au sfărâmat lanţurile întunericului şi ale întristării, fiindcă Hristos a înviat!
din Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Ed. Predania
@cautamantuirea
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este Dumnezeu.
Hristos a înviat! – înseamnă că, cu adevărat, este o lume cerească, lumea cea adevărată şi fără de moarte.
Hristos a înviat! – înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate bunele nădejdi ale omeniri s-au îndreptăţit.
Hristos a înviat! – înseamnă că toate problemele vieţii s-au dezlegat pe deplin.
S-au dezlegat toate problemele vieţii, s-au descoperit tainele cele mai de seamă şi mai chinuitoare, s-au sfărâmat lanţurile întunericului şi ale întristării, fiindcă Hristos a înviat!
din Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Ed. Predania
@cautamantuirea
19.04.202522:57
Hristos a Înviat, plinind în sufletul nostru tot dorul şi toată nădejdea !
@cautamantuirea
@cautamantuirea
Shown 1 - 24 of 188
Log in to unlock more functionality.